O prevedere din noul pachet de legi ale proprietatii – care ar putea trece aproape neobservata prin caracterul ei de simpla trimitere la o problema de procedura – are toate sansele sa devina placa turnanta a afacerilor din Romania in anii ce vin. Prevederea spune ca trecerea terenurilor din domeniul public al statului in cel privat se va face prin validare, si nu prin hotarare de guvern ca pana acum. In principiu, prevederea se refera la reconstituirea proprietatii private pe amplasamente detinute de fostii proprietari, dar procedura se ofera ca un adevarat agatus la nivel local pentru executarea de transferuri, fara probleme, de terenuri din domeniul public in domeniul privat al statului, ca pregatire a conditiilor de baza pentru instrainari, concesionari sau alte aranjamente.
Importanta chestiunii in discutie deriva din noul context al afacerilor si indeosebi al asa-ziselor afaceri in Romania, respectiv al acelora, cu pondere nefericit de mare, derulate clientelar pe seama banului si avutului public. De fapt, marile averi postdecembriste asa s-au facut! Mai pe scurt spus, prin furt!
Numai ca multe vane ale banului si avutului public s-au inchis in urma privatizarilor, bune sau mai ales rele cum au fost. Indeosebi cele din ultimii ani au fost facute toate catre capitalul strain si au avut loc in sectoarele aducatoare de profit cert si masiv, printre putinele care ofera, prin insasi natura lor, aceasta oportunitate: productia si distributia petrolului, distributia gazelor si electricitatii, telecomunicatiile, ciment, otel, banci. Este vorba, de altfel, de axa majora a unei economii, de unde nu numai se degaja masa substantiala a profiturilor, dar si emana decizia cu greutate coplesitoare. Strainii care au preluat controlul axei majore a economiei din Romania isi vor apara cu osardie detinerile si oportunitatile de profit pe care sectoarele in cauza le ofera.
Conturand intreaga implicatie, romanii nu vor mai avea, de fapt, nici un cuvant de spus in decizia economica majora care se ia acolo unde sunt centrele economice nodale, adica in banci, in petrol, in sistemul energetic. Oamenilor de afaceri romani le ramane a se zbate in sectoare de rangul doi ca importanta si profitabilitate.
Se va ascuti, ca urmare, infruntarea pe ceea ce a mai ramas. Culegerea de profituri din activitati de rangul doi va fi grea, caci este nevoie de munca si investitii, iar hotii nu prea sunt obisnuiti cu asa ceva. Mai ales dupa ce le-a mers totul din plin in intreaga perioada postdecembrista.
Este de presupus ca batalia actorilor politici si economici romani – partide, oameni de afaceri, sindicate – pe banul public, mereu mai subtiat, ce a ramas disponibil, se va inteti. Banul public se va subtia nu doar pentru ca tocmai acela de sub administrarea unitatilor economice proprietate de stat, care era cel mai atacabil din cauza vulnerabilitatii mai mari, se va fi imputinat in urma privatizarilor (asa cum s-a petrecut, cu impact major, cu cel din arealul energetic), dar cel colectat din impozite si taxe la dispozitia bugetului va fi supus, in urma presiunilor externe, unor norme de cheltuire transparente, care il vor face mai putin vulnerabil si deci mai greu accesibil in alte scopuri decat cele pentru care este destinat.
Asa ca, terenul predilect al bataliei va fi terenul insusi! Mai ales pentru diverse aranjamente si malversatiuni financiare! Va fi o presiune imensa asupra primariilor de a trece terenuri din domeniul public in domeniul privat al statului pentru a putea fi instrainate catre diferiti clienti politici si platitori de comisioane grase.
