Cand, mai zilele trecute, am vazut una din datele privind statistica anului 2005 – anume ca transferurile in strainatate sub forma repatrierilor de profituri din investitii externe (2,4 miliarde euro) au fost mai mari decat incasarile statului din impozitele pe profit (1,8 miliarde euro) – am realizat inca si mai articulat ca, pe parcursul tranzitiei, Romania a procedat cu investitiile straine cum nu se putea mai prost. Atitudinea fata de acestea – caci de o strategie n-a putut fi vorba, cum n-a fost vorba in niciun domeniu – s-a situat in total dezacord cu cerintele generale si cu cele particulare de la o etapa la alta.
Inceputurile tranzitiei s-au confundat cu respingerea privatizarilor si, mai larg, a investitiilor straine potrivit preceptului -nu ne vindem tara!-. S-a pierdut valul de investitii externe in conditii avantajoase, care a insotit deschiderea Occidentului catre Est. O pecete grea a ramas sa apese asupra Romaniei, in timp ce fostele surate comuniste din centrul Europei au luat caimacul. Lasate in continuare in seama statului, dar fara un stapan efectiv – caci directorii postdecembristi n-au avut prin lege a raspunde de ceva in fata cuiva -, intreprinderile n-au facut, in mod obiectiv, altceva decat pierderi si datorii. Si, dupa ani si ani, cand autoritatile, in fata falimentului economiei, au fost nevoite sa le scoata la vanzare, n-au avut decat sa constate ca au de vandut mai degraba datorii decat active, ceea ce a transformat privatizarea catre capitalul strain intr-o afacere financiara complet paguboasa. Si, pentru atitudinea avuta, capitalul strain a penalizat fara menajamente Romania, neimplicandu-se nici in afaceri de la zero pana cand marile privatizari n-au fost facute.
Si uite asa, cand Romania s-a decis, din nevoie, sa-si deschida pietele catre capitalul strain, acesta n-a mai vrut sa dea mai mult de doua parale pe ofertele ce i-au fost puse pe tava, indiferent daca a fost vorba de intreprinderi scoase la privatizare sau de proiecte de la firul ierbii. Stransa cu usa economic si sub presiuni politice articulate – legate de admiterea in NATO si Uniunea Europeana – Romania a externalizat rapid, in numai circa doi ani, catre capitalul strain intreaga axa majora a economiei (in frunte cu productia si distributia petrolului, distributiile de gaze si electricitate si sectorul bancar), punand practic totul la dispozitia capitalului strain, doar-doar acesta se va milostivi cu ceva! De la -nu ne vindem tara!- s-a trecut, aproape dintr-odata, in extrema cealalta. In mod absolut jenant, un intreg cor, in care canta la unison autoritati, analisti si chiar jurnalisti mai slabi cu duhul, ridica osanale investitiilor straine ca izbavitor al Romaniei. De aceea, nici nu este de mirare ca o cifra precum cea citata anterior, care spune ca deja s-a depasit un anumit prag in impactul investitiilor straine, a putut trece aproape neobservata pentru mass-media. Probabil insa se si crede in izbavitorul investitor extern. Exista impresia ca investitiile straine sunt in masura sa rezolve orice problema a Romaniei, in timp ce acestea pot fi fara indoiala un util adjuvant, dar oricum nu un -factotum-.
Sa nu ne amagim! Numai in tarile subdezvoltate contributia investitiilor straine in totalul investitiilor este mare, si aceasta pentru ca participarea investitiilor interne este mica. Romania a ajuns un caz tipic de tara subdezvoltata. Peste 40% este contributia la investitii a investitiilor straine. Este mai mult decat injositor si oricum contraproductiv de a astepta de la acestea din urma rezolvarea problemelor. Investitiile straine nu ne vor face nici sosele, nici scoli, in general nimic din ceea ce nu aduce profit imediat. Fara participarea masiva si precumpanitoare a investitiilor interne, investitiile straine nu scot o tara din starea de subdezvoltare. Peste cativa ani, se consemneaza neschimbarea starilor de lucruri, oricate investitii straine ar fi venit intre timp. In plus, sa nu ignoram ca, in numai cativa ani, din cauza profiturilor inalte obtinute de investitiile straine in tarile subdezvoltate, aportul noilor investitii straine la balanta de plati a tarilor respective incepe sa fie anulat de iesirile masive sub forma profiturilor repatriate de catre investitiile vechi. In mod semnificativ, pentru ceea ce reprezinta rol intr-adevar pozitiv al investitiilor straine este situatia din tarile industriale dezvoltate: investitiile straine sunt substantiale in aceste tari, dar contributia lor la totalul investitiilor nu depaseste 10-15%, vectorul dezvoltarii fiind, in mod firesc, investitiile interne.
