Cu un entuziasm nedisimulat, au fost primite, in mediile guvernamentale si chiar in cele gazetaresti, pozitionarile fruntase ale Romaniei in niste clasamente intocmite de Banca Mondiala privind reformele intreprinse. Din clasamentele respective reiese ca, in intervalul 2005-2006 (respectiv in perioada trecuta de la intocmirea anterioara a clasamentelor cu pricina), Romania s-a clasat pe locul 2 in lume la reformele intreprinse. Si, intrucat interpretarile nuantate au cam lipsit, s-a ajuns la aprecierea ca Romania se afla pur si simplu pe locul 2 in lume la reforme. Adaugand la chestiune si faptul ca minunate rezultate statistice au fost comunicate cam in acelasi timp – anume ca PIB-ul pe primul semestru al anului a crescut cu notabila cifra de 7,4%, iar, in premiera, august a fost prima luna din perioada postdecembrista cand preturile nu numai ca nu au sporit dar au si dat inapoi -, se putea ajunge aproape la concluzia ca Romania a devenit raiul pe pamant.
S-a reprodus cu acurateta imprejurarea din anecdota cu copilul caruia ii mai aparuse un dinte pe langa cel (singurul) aparut anterior si care, desi inregistrase astfel o crestere cu 100% a dintilor, tot striga in gura mare dupa ceva lapte sa-l bea!
Sa vedem inainte de toate despre ce reforme este vorba. In esenta, despre acele reforme care se preteaza la evaluari cantitative: usurarea intrarii si iesirii din afaceri (sub forma de numar de proceduri si timp necesar); imbunatatirea obtinerii avizelor si aprobarilor pentru firme (tot ca numar de proceduri si timp necesar); liberalizarea accesului la creditare; flexibilizarea pietei muncii; usurarea formalitatilor pentru desfasurarea de operatiuni de comert exterior; grabirea procedurilor de faliment; imbunatatirea fiscalitatii (numar de impozite si taxe, proceduri de plata, timp necesar). Evident, nu totul in mersul unei economii depinde de aceste aspecte, fara a le minimaliza cu ceva importantaa!
Dincolo de relativitatea si, in ultima instanta, lipsa de relevanta a unor clasamente internationale in aceste privinte – care, si in cazul intocmirii lor de catre Banca Mondiala, nu pot spune nimic despre calitatea unei reforme, chiar daca bifata cantitativ! – era insa de luat in considerare faptul ca, in ce priveste reformele intreprinse, era vorba de -viteza- acestora intr-o anumita perioada, si nu de stadiul reformelor. Pentru a vedea cu ce aveam exact de-a face era de-ajuns a mentiona ce tara se situa pe primul loc inaintea Romaniei de pe locul 2: Georgia!
Era absolut firesc ca tarile foste comuniste care, dupa caderea comunismului, s-au grabit cu reformele sa nu mai fie in fruntea clasamentelor din perioada actuala, pentru ca le-au facut mai de mult. In timp ce tot firesc era ca acelea dintre aceste tari care au intarziat si tergiversat reformele – Romania fiind un exemplu – sa se situeze in frunte in perioada actuala cand intreprind reforme de voie de nevoie, vazand ca n-au alta solutie decat de a recupera ceea ce altii mai intelepti au facut deja mai demult. In planul reformelor, multe dintre tarile ex-sovietice sunt chiar in urma intarziatei Romanii si, tocmai de aceea, nu intamplator, o tara ca Georgia se afla inainte in clasamentul -vitezei- reformelor, nu ca ar fi mai breaza, ci doar pentru ca este si mai intarziata!
Asa ca, fara a desconsidera reformele intreprinse, locul 2 ocupat in domeniu de catre Romania este mai mult o expresie a intarzierii istorice a Romaniei in materie de reforme decat a vreunui leadership in materie. In ce priveste stadiul reformelor, Romania nu mai sta nici pe departe la fel de bine. Potrivit chiar clasamentelor Bancii Mondiale, Romania se afla pe locul 49 din 175 de tari in ce priveste mediul -prietenos- de afaceri. Ea ocupa chiar locul 171 din 175 de tari in privinta numarului de plati de taxe si de impozite pe care trebuie sa le faca o companie catre administratia locala. Firmele din Romania fac in medie 89 de plati la Fisc anual, care inseamna un timp mediu de 198 de ore pe an pe care fiecare companie il petrece la ghiseele administratiei financiare. Iar volumul total de taxe si impozite pe care firmele din Romania le platesc Fiscului reprezinta aproape jumatate din profitul inregistrat.
Repetand faptul ca pozitia in orice clasament de acest fel nu spune nimic despre calitatea si eficienta reformelor, ar mai fi de adaugat doar ca poate numai nivelul de trai este de natura sa vorbeasca, in ultima instanta, despre eficienta reformelor. Or, stim ca pe acest plan Romania se afla pe pozitii deloc onorante in lume si chiar rau codase in Europa. Semn ca, daca reformele nu se intreprind doar ca scop in sine, ci ca mijloc de imbunatatire a standarului de viata al oamenilor, Romania nu prea sta deloc bine in materie de reforme!
