Afirmatia din titlu poate contraria. Logic ar fi ca detinatorul de atuuri sa fie avantajat, nu dezavantajat. Nu este insa intotdeauna asa, indeosebi pe plan international. Si Romania, este, din pacate, un exemplu destul de graitor.
Cu ani in urma, la inceputul tranzitiei, presedintele de atunci al tarii, dl. Ion Iliescu, intriga cu declaratia ca pentru Romania este un mare dezavantaj ca nu are datorii externe. Trecut prin experientele comunismului si razboiului rece, dl Iliescu stia ce stia. Si realitatile imediat postdecembriste se incapatanau sa-i dea dreptate. Investitii straine nu veneau in Romania, iar accesul la credite externe era doar cu taraita. Aceasta, in timp ce foste surate comuniste cu mari datorii externe beneficiau de aporturi masive de investitii straine si de acces la credite externe ieftine si abundente. Tergiversarea reformelor in Romania si neincluderea tarii in zona de interes geopolitic occidental au fost explicatiile curente avansate atunci. Dl Iliescu a tinut-o insa cu dezavantajul absentei datoriei externe. Sarantocii fara datorii, sugera dl Iliescu, nu prezinta interes pentru capitalul international, in schimb pe cei cu datorii insusi capitalul international este interesat sa-i aprovizioneze cu bani tocmai pentru a-si plati datoriile. Din prudenta politica, dl Iliescu n-a dus motivatia pana la capat. Ceausescu lichidase datoriile externe ale Romaniei. Fusese un exemplu prost pe plan international si Romania fusese pur si simplu scoasa de pe pietele financiare internationale, abia dupa 15 ani reusind sa reintre pe acestea. Capitalului international nu-i prea place sa nu depinzi de el. Astfel incat ceea ce parea a fi un atu – anume de a nu avea datorii externe – era mai degraba un handicap.
Epoca absentei datoriei externe a apus de mult. Nici acum datoria externa a Romaniei nu este prea mare, dar oricum o depaseste de doua ori pe cea maxima din anii *80. Dezavantajul detinerii de atuuri pentru o tara coate-goale ca Romania nu a disparut insa. Romania este singura tara din zona est-central-europeana care detine niscai resurse naturale de petrol si de gaze naturale. Un atu s-ar zice! Ii poate folosi la ceva acest presupus atu? La mai nimic!
Bine intentionat, dar poate nu suficient de bine informat, dl Basescu a cerut ca preturile la carburanti in tara sa tina cont de faptul ca o buna parte din petrolul folosit pentru rafinare in Romania este din resurse proprii, fara a avea o legatura directa cu cotatiile internationale. Dl Basescu a uitat insa ca, la presiune externa, Petrom, care detine exploatarea zacamintelor de petrol, a trebuit instrainata, si OMV, care a preluat Petrom, va anula, din interese firesti de profit, acest potential atu al Romaniei: isi va fixa preturile in functie de cotatiile internationale si-si va trece in cont profiturile rezultand din exploatarea ceva mai ieftina a titeiului romanesc, de altminteri de o calitate superioara. Astfel, preturile la carburanti in Romania vor fi la fel sau poate chiar mai mari decat in tarile din jur, care nu detin deloc acest -atu-.
Identic se va intampla in cazul gazelor naturale. Romania, s-o spunem deschis, nu este lasata sa-si foloseasca atuul detinerii de gaze naturale. In timp ce este obligata sa-si privatizeze producatorul de gaze (Romgaz) probabil catre o companie vest-europeana, s-a cerut de mult Romaniei ca, in vederea aderarii, pretul la care sunt desfacute pe piata interna gazele romanesti sa fie adus la nivelul celui din import. In acest fel, cumparatorului Romgaz i se asigura profituri fabuloase, iar Romaniei i se anuleaza atuul potential de a detine resurse proprii de gaze naturale. Pentru consumatorii din Romania, faptul ca tara are resurse de gaze naturale nu va conta, urmand sa plateasca tarife poate chiar si mai afurisite decat cei din tarile din jur, fara un asemenea -atu-.
Aproape ca, daca tot esti de la periferie, mai bine sa n-ai nici un atu! Caci, daca il ai cumva, vine oricum cineva si ti-l ia, intrucat cei mari nu prea tolereaza pe aceia dintre cei mici care nu sunt dependenti de ei.
