S-a intamplat de mai multe ori in istoria seculara a sistemului cooperatist. Incepand cu Italia anului 1925 – cand liderul confederatiei cooperatiste -Liga Nazionale- era arestat de oamenii lui Musolini, iar organizatia a fost dizolvata, patrimoniul acesteia fiind preluat de fascisti – evenimentele de trista amintire s-au tinut lant. In Romania, mai ales dupa 1945, multe proprietati apartinand cooperatorilor au fost preluate abuziv de catre statul comunist, insa retrocedarile cu care se tot lauda guvernantii zilelor noastre continua sa treneze si acum, prin procese interminabile. Ei bine, in saptamana pe care o incheiem astazi, in loc sa consemneze reintregirea patrimoniului lor, cooperatorii au aflat cu stupoare ca in Camera Deputatilor s-a adoptat raportul de mediere la proiectul de lege ce le-a transformat ultimele 20 de luni intr-o perioada de cosmar. Strecurat miseleste pe lista cu prioritatile legislative ce trebuie adoptate in vederea… integrarii europene, proiectul legii privind organizarea si functionarea cooperatiei a trecut prin masina de vot a legislativului ca o naluca, ascunsa intr-un pachet ce continea nu mai putin de 35 de viitoare acte normative ce trebuiau musai sa fie promovate intr-unul din ultimele exercitii ale actualei legislaturi. Constitutia Romaniei, principiile de baza ale sectorului cooperatist, legile organice in vigoare, care garanteaza drepturi fundamentale, nu au contat. Nu a contat nici chiar -amanuntul- ca viitoarea lege a cooperatiei a fost atat de grosolan masluita, incat cei ce urmeaza sa -beneficieze- (a se citi -sa sufere-) de pe urma aplicarii ei sunt pe punctul de a iesi in strada. Au contat, in schimb, interesele de grup si personale ale celor care, mizand pe o inchipuita discordie in randul cooperatorilor, au pus ochii pe apetisantul patrimoniu administrat de catre uniunile cooperatiste. Pe scurt, incercand sa dizolve aceste uniuni si impunand proceduri greoaie de infiintare celor ce le-ar inlocui, satrapii guvernamentali vor sa lase patrimoniile respective (reamintim ca aici e vorba despre obiective turistice din cele mai pitoresti statiuni ale tarii si de spatii comerciale ultracentrale) fara stapan sau, in orice caz, fara o structura organizata care sa le apere, in calitate de administrator…
-In Romania, nimic nu mai e de mirare-, s-ar putea spune observand traseul pe care l-a strabatut controversatul proiect pana aici – pe ultima suta de metri inaintea promulgarii: redactat si apoi promovat -la fereala- (fara stirea reprezentantilor sistemului cooperatist), textul a stat o buna perioada uitat prin sertarele executivului; brusc, apare o ordonanta care il aproba, trimitandu-l legislativului spre dezbatere, dupa care ne-am trezit cu el pe o lista cu legi ce trebuie adoptate de urgenta pentru integrarea in UE; intr-un nou episod, deputatii il voteaza in forma contestata vehement de catre cooperatori, care intre timp au organizat nenumarate intruniri pentru sensibilizarea opiniei publice; senatorii incearca sa-l corecteze, dar fortele obscure din comisia de mediere l-au readus in postura de normativ anticonstitutional, indreptat impotriva intereselor si drepturilor legitime ale cooperatorilor; in fine, raportul comisiei de mediere a fost adoptat printr-un nou vot, in sedinta de luni a Camerei Deputatilor, aducandu-i in pragul disperarii pe toti reprezentantii sistemului cooperatist. Lor nu le-a mai ramas, acum, decat sa apeleze la presedintele Romaniei, ca acesta sa nu promulge viitoarea lege. Toata aceasta tevatura s-a lungit, pe mai bine de 20 de luni, numai pentru a satisface interesele meschine, dar bine bazate politic, ale detractorilor sistemului ce administreaza patrimoniul cooperatist.
Si, pentru ca tot la problema patrimoniului se ajunge de fiecare data in episoadele triste din istoria seculara a sectorului cooperatist, putem spune ca, dupa evenimentele din Italia anului 1925 sau din Romania anilor comunismului, traversam acum, in 2004, un moment in care drapelele cooperatiei coboara din nou in berna.
