Mai bine mai tarziu decat niciodata, am putea spune despre -aruncarea- pe piata a proiectului de lege aprobat vineri de executiv, prin care se pune o oarecare ordine in randul societatilor de asigurare ajunse pe marginea prapastiei. Asadar, in momentul in care o astfel de societate are mari probleme financiare, nemaiputand face fata platilor, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, societatea de asigurare debitoare sau creditorii acesteia pot solicita falimentul. Din acest moment, poate incepe -circul-! Deschiderea procedurii falimentului impotriva societatii de asigurare debitoare se dispune prin hotararea tribunalului, care poate decide -ca o parte din pasivul societatii ajunse in stare de insolvabilitate sa fie suportata de catre membrii organelor de conducere, inclusiv de cenzori, auditori financiari si personalul cu atributii de control intern, care au detinut functiile respective in trei ani anteriori inceperii procedurii, evident, daca acestia au contribuit la situatia in care se afla societatea-. Altfel spus, toate acele persoane care s-au aflat la carma falimentarei societati, in ultimii trei ani, vor da cu subsemnatul. Daca se va demonstra ca prin actiunile intreprinse -au contribuit- la devalizarea societatii de asigurare, acestia vor scoate banii din buzunar, pentru a acoperi toate gaurile. Laudabila decizie, fara doar si poate. Insa, ar cam fi cazul ca guvernul sa ia in serios extinderea acestei prevederi si la nivelul altor societati comerciale falimentare, de la care s-a furat cu sacul. Din pacate, potrivit actualelor reglementari, in aceste cazuri banii vor fi platiti, in final, din buzunarele noastre, si nu din cele ale vinovatilor.
Actul normativ este cu atat mai important pentru piata asigurarilor din Romania cu cat acesta se doreste a fi un instrument de disciplinare a operatorilor din domeniu. El stabileste exact care sunt pasii ce trebuie urmati de o societate aflata in stare de insolvabilitate, fara sa se mai ajunga la cazuri disperate, in care oamenii isi pierd banii. Societatea cu probleme este obligata sa se -autodenunte- si sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supusa procedurii falimentului. Iar momentul -X- este foarte bine definit de respectivul act normativ, neputand da nastere interpretarilor salvatoare. Ca urmare, daca asiguratorul cu pricina nu poate plati si nici nu poate dovedi ca are capacitatea de a restabili situatia financiara a societatii, acesta trebuie sa se -predea-. Riscul managementului, am putea spune, in cazul in care tribunalul decide ca cei care s-au perindat in ultimii ani pe la conducerea firmei sunt vinovati de starea societatii! Caci, in acest caz, -managementul- trebuie sa scoata banii. Poate ca a venit, intr-adevar, momentul, chiar daca acesta coincide cu apropierea alegerilor -de toamna-, ca cei care sunt vinovati sa plateasca! Poate ca a venit, in sfarsit, vremea ca cei care se fac vinovati de falimentarea societatilor comerciale, inclusiv a celor de asigurari, iata, sa fie tratati conform zicalei -Dupa fapta si rasplata-.
