Reformarea actuala a sistemului romanesc de pensii trebuie sa ia in considerare optiunile, tendintele si legislatia Uniunii Europene in care Romania doreste sa se integreze. De altfel, tarile Uniunii s-au confruntat si se mai confrunta inca cu dificultati ale propriilor sisteme de pensii. Aceasta stare de lucruri a dus la propunerea si formularea in cadrul Uniunii de masuri comune pe termen mediu prin intermediul comisiilor de lucru organizate pe problema pensiilor, masuri la care va fi necesar sa se alinieze si tara noastra, in perspectiva aderarii la comunitatea europeana.
Problema reformarii pensiilor intr-un viitor apropiat a fost supusa unui amplu studiu european despre sustenabilitatea sistemelor de pensii ale tarilor membre, fiind propuse o serie de solutii de rezolvare a dezechilibrelor continute in actul cunoscut drept Strategia de la Lisabona. Aceste masuri vizeaza o serie de reglementari comune pe termen scurt (2010) sau lung (2050) privind o serie de puncte strategice precum furnizarea de pensii adecvate, sustenabilitatea financiara a sistemului si modernizarea sistemelor de pensii ca raspuns la nevoile in schimbare de pe piata muncii. Astfel, la nivelul primului palier se are in vedere asigurarea unui standard de viata decent persoanelor pensionate, promovarea solidaritatii intre generatii si accesul indivizilor la sistemele de pensii publice sau private. In ceea ce priveste asigurarea sustenabilitatii financiare a sistemului, studiul UE estimeaza in perioada 2000-2050 o crestere cu 3-5% din PIB a cheltuielilor publice cu pensiile in cele mai multe tari UE intre 2000 si 2050 (15-20% din PIB in 2030). Pentru atingerea acestui indicator au fost propuse o serie de masuri – o crestere economica de 3% din PIB care sa permita marirea ratei de ocupare a fortei de munca, care sa ajunga pana in 2010 la 70% din populatia totala apta de munca (60% pentru populatia feminina) si la 83% pana in 2045. Daca rata de ocupare a fortei de munca va creste conform strategiei, pana in 2010, cresterea cheltuielilor cu pensiile publice se prognozeaza a fi reduse la o treime in 2050. De asemenea, se mai are in vedere cresterea ratei de ocupare a populatiei in varsta (55-64) de la 38,5% la 50% pana in 2010 prin amanarea pensionarii, egalizarea varstei de pensionare intre barbati si femei la 65 ani pana in 2020, atragerea de forta de munca calificata din tarile in curs de dezvoltare sau a celor subdezvoltate si motivarea femeilor sa intre si sa reintre dupa intrerupere pe piata muncii.