Declaratia premierului Adrian Nastase, potrivit careia dupa majorarea de la inceputul lunii iulie a pretului energiei termice acesta va fi mentinut nemodifcat timp de un an de zile, este cel putin hazardata in conditiile actuale. -Am convenit cu FMI ca dupa majorarea de la 1 iulie 2002 a pretului energiei termice, timp de un an de zile sa nu se mai faca nici o scumpire pentru agentul termic, deci este vorba de factura pentru incalzire-, a declarat dl Nastase. Trecand peste faptul ca declaratia este evaziva, nespecificandu-se daca pretul energiei termice va ramane nemodificat in dolari la valoare de 20 USD/Gcal – ceea ce ar presupune ajustari repetate in functie de cursul leu/dolar – sau daca este vorba de pretul in lei al gigacaloriei, este greu de crezut ca, in actualele conditii ale pietei de energie termica, va fi posibila o astfel de masura.
Nu trebuie uitat ca o buna parte din centralele ce apartineau principalului producator de energie termica Termoelectrica au fost externalizate, urmand a fi trecute in subordinea autoritatilor locale. Conform unor surse autorizate din sectorul energetic, daca in vechea structura Termoelectrica asigura circa 39% din consumul national de energie termica, dupa operarea externalizarilor, aceasta nu va asigura mai mult de 20% din energia termica consumata la nivelul intregii tari.
Or, problema pretului energiei termice apare tocmai la unitatile de producere ce nu apartin Termoelectrica si care inregistreaza costuri cu mult peste pretul national de referinta, in conditiile in care asigura aproximativ 80% din cererea de energie termica la nivelul intregii tari.
Blocarea scumpirilor e posibila doar la Termoelectrica
In prezent, in Romania exista circa 300 de producatori de energie termica. Preturile cu care acestia vand energia distribuitorilor sunt stabilite de ANRE pe baza costurilor, a cantitatii de energie termica previzionate a fi produse si a structurii privind combustibilul ce urmeaza a fi folosit pentru producerea respectivei cantitati de energie. Pe baza acestor date, se estimeaza o valoare a cheltuielilor agentului economic respectiv pentru viitoarele 12 luni. Pretul stabilit pentru energia termica vanduta de producator ia in calcul acoperirea acestor costuri si o marja de profit de pana la 5%. Avand in vedere fluctuatiile preturilor combustibililor, precum si devalorizarea monedei nationale in raport cu dolarul, cea mai mare parte a acestor producatori de energie termica solicita reactualizarea preturilor din trei in trei luni.
Singurul producator de energie termica ce are un pret de vanzare al energie sub cel referinta este Termoelectrica. Spre exemplu, in conditiile in care pretul national de referinta este de 575.000 de lei/Gcal, pretul cu care Termoelectrica vinde energia produsa distribuitorilor va fi, incepand cu data de 1 aprilie, de 511.049 de lei/Gcal. La acest pret de vanzare se adauga tariful de distributie si rezulta pretul real. Este important de remarcat ca populatia plateste pentru consumul de energie termica pretul national de referinta. Diferenta dintre pretul real si cel national de referinta este subventionata de la buget. In cazul Termoelectrica este o situatie fericita, in sensul ca, avand un pret de vanzare mai mic decat cel de referinta, diferenta ce trebuie suportata de la buget este mai redusa. In cazul celorlalti producatori de energie termica ce apartin autoritatilor locale, lucrurile sunt diferite, majoritatea acestora avand preturi de vanzare cu mult peste cel national de referinta. -Exista cazuri in care producatorul local are un pret de vanzare al energiei produse de aproximativ 1.800.000 de lei/Gcal-, ne-au declarat sursele citate. La acest pret de productie stabilit pe baza costurilor justificate se adauga tariful de distributie rezultand pretul real al energiei termice care, asa cum se poate observa, ajunge in unele cazuri la o valoare de trei ori mai mare fata de cel pe care il plateste populatia, adica pretul national de referinta.
Bugetele locale n-au bani de subventii
In aceste conditii, sumele cu care bugetele locale trebuie sa subventioneze diferenta dintre pretul real al gigacaloriei si cel platit de populatie sunt colosale. De aici incolo apar neconcordantele intre situatia reala si intentia premierului de a mentine nemodificat pretul energiei termice timp de un an de zile. Pentru ca asa cum bine se stie, sursele financiare de care dispun bugetele locale sunt insuficiente pentru acoperirea diferentelor dintre pretul real si cel platit efectiv de populatie, rezultand ca singura solutie la care vor putea apela oficialii locali va fi stabilirea unui pret de referinta local peste valoarea celui la nivel national. Mai clar, beneficiind de autonomia locala si in baza Ordonantei 115/2001, autoritatile locale pot stabili un pret de vanzare a energiei termice catre consumatori mai mare decat cel national de referinta. Un exemplu in acest sens este cel al judetului Iasi, unde autoritatile locale au stabilit un pret pe care populatia trebuie sa-l suporte pentru consumul energiei termice peste pretul national de referinta.
Evident, in aceste conditii, mentinerea nemodificata a pretului energiei termice timp de un an de zile este valabila numai in teorie. Degeaba nu va modifica Guvernul pretul national de referinta, daca autoritatile locale au posibilitatea de a stabili preturi locale pentru energia termica. Daca avem in vedere dificultatile cu care se vor confrunta centralele desprinse din structura Termoelectrica, nevoite sa-si asigure de acum inainte pe cont propriu combustibilul necesar functionarii, este evident ca majorarea pretului energiei termice pe plan local se va generaliza.
