Hotararea de Guvern care interzice exportul de busteni se pare ca nu va avea nici un efect anul acesta. Exportatorii de busteni au fost mai iuti de picior si, pana la data intrarii in vigoare a hotararii, si-au luat licente pentru aproximativ 500.000 mc, adica exact cantitatea exportata anul trecut.
Hotararea de Guvern privitoare la interzicerea exporturilor de busteni nu va avea practic nici un efect pana la sfarsitul anului, pentru ca de la 1 ianuarie si pana la intrarea ei in vigoare (15 martie) au fost date licente de export pentru acest produs pentru o cantitate totala de peste 500.000 mc.
Potrivit domnului Vasile Badica, presedintele Federatiei Sindicatelor din Industria Lemnului, aceasta cantitate reprezinta exact exporturile de busteni realizate pe tot parcursul anului trecut. -Pe de alta parte, cei care n-au apucat sa ia licente, le dau bustenilor o prelucrare sumara, aducandu-i la forma paralelipipedica, si ii exporta ca semifabricate-, a adaugat liderul sindical.
Domnul Badica sustine ca cea mai mare parte a exporturilor, de peste 60%, a ajuns sa fie controlata de arabi. Aceasta si pentru ca, fata de 29 de intreprinderi de exploatare si transport forestier, cate existau in 1990, acum au ajuns sa fie autorizate peste 7.000 de firme, in marea lor majoritate de tip SRL.
Cu o investitie minima, firmele arabe exploateaza lemnul, mai ales fag, din padurile romanesti si il exporta sub forma de cherestea catre firmele proprii din tari ca Libia, Liban sau Siria la preturi de aproximativ 70 dolari/mc, comparativ cu pretul mondial practicat, de 140 dolari/mc. Firmele din tarile lor de resedinta reexporta apoi lemnul provenit din Romania, cu profituri fabuloase.
Exportul de busteni a crescut, valoric, vertiginos in numai cativa ani. Potrivit datelor statistice, acesta a fost in 1999 de 3,7 ori mai mare decat in 1998, ajungand la 604.700 mc, comparativ cu numai 162.300 mc. Cel mai mult au crescut exporturile de busteni de fag (de 7,1 ori), in timp ce la cherestea cresterea cea mai mare s-a inregistrat la stejar (3,4 ori). In acest fel se explica si majorarea pretului lemnului pe picior de catre Regia Nationala a Padurilor Romsilva de 10,8 ori din 1997 si pana in prezent.
Consecintele sunt dezastruoase pentru industria mobilei, care duce lipsa de busteni pentru derulaj, lemn pentru cherestea de fag si lemn marunt pentru placi. Exporturile de mobila au scazut in aceeasi perioada, cu 3%, de la 433 milioane de dolari la 420 milioane de dolari. Se pare ca exporturile au evoluat cel mai bine la parchet clasic (crestere de 95,8% in 1999, comparativ cu 1998), parchet stratificat (majorare valorica de 26%), furnire (29,8%) si instrumente muzicale si jucarii (ambele capitole inregistrand cresteri de 29,4% la export).
Declinul industriei lemnului a inceput sa se manifeste treptat imediat dupa 1990, an in care in acest domeniu de activitate lucrau peste 330.000 de angajati, in conditiile in care se prelucrau anual 20 milioane mc de masa lemnoasa. Intre timp, volumul la mase lemnoase industrializate in tara a scazut la jumatate, iar numarul angajatilor s-a redus si el la 167.000, dintre care 69.100 in activitatea de exploatare, transport si prelucrare primara.
Sindicalistii spun ca majoritatea intreprinderilor din industria lemnului sunt in pragul falimentului, 16 dintre acestea fiind deja lichidate juridic, administrativ sau operational. Comparativ cu anul 1990, productia valorica realizata in industria romaneasca a lemnului reprezinta numai 65%, domnul Badica semnaland reducerea si mai drastica a castigurilor medii salariale, in termeni reali, care au ajuns sa fie de numai 35% raportat la aceeasi perioada.
In consecinta, in industria lemnului mocneste un conflict sindical. Reprezentantii federatiei sindicale au cerut acordarea unui salariu minim de 1.806.000 lei/luna pentru muncitorii calificati, in timp ce patronatul a replicat ca nu poate plati mai mult decat salariul minim pe economie, de 1,4 milioane de lei.
