Efectele devastatoare ale exporturilor de fier vechi, asupra producatorilor din industria siderurgica, si necesitatea stabilirii unei politici clare de identificare si colectare a deseurilor au fost evidentiate in studiul -Fierul, resursa deficitara-, intocmit de Uniunea Producatorilor de Otel din Romania UniRomSider si Federatia Patronala -Metalurgia-. Dificultatile majore pe care le intampina siderurgia romaneasca in aprovizionarea cu fier vechi corespunzator au condus la inregistrarea de costuri energetice suplimentare, evaluate la o medie de 100 kWh/tona de otel brut, ceea ce inseamna un surplus de 20% din consumul normal. Aceste costuri suplimentare se inregistreaza pentru productiile otelariilor electrice, in conditiile in care, conform strategiei de restructurare a siderurgiei recent aprobate de Executiv, dinamica productiei de otel in cuptoare electrice va creste la orizontul anului 2005 si respectiv 2010.
Fierul de calitate este exportat
Conform evaluarilor facute de producatorii de otel, rezulta ca necesarul de fier vechi va creste de la 2,18 milioane de tone, cat este in acest an, la 3,64 milioane de tone in 2005 si 4,54 milioane de tone in 2010. Consumul de fier vechi al combinatelor siderurgice in 1999 si 2000 a totalizat 1,69 milioane de tone, respectiv 1,94 milioane de tone. In acest an, estimarile arata ca livrarile de fier vechi la export sunt aproximativ egale cu cele de pe piata interna, respectiv 1,7-1,8 milioane de tone. Conform analizei realizate de UniRomSider, in primele noua luni ale acestui an exporturile de fier vechi au fost de 1,31 milioane de tone, la un pret de 79 dolari/tona. Din aceasta cantitate, circa 93,61% o reprezinta sortimentul de fier vechi cel mai eficient, ceea ce explica deficitul cu care se confrunta producatorii interni in achizitia de fier vechi de acest tip. Cu alte cuvinte, fierul vechi de cea mai buna calitate este exportat, iar industria siderurgica romaneasca este obligata sa se aprovizioneze cu fier vechi de calitate inferioara, inregistrand astfel costuri supradimensionate. Incurajarea exporturilor de fier vechi a facut ca, in scurt timp, unica resursa de materie prima disponibila in tara pentru siderurgie sa fie -evacuata masiv peste frontiera-, releva studiul realizat de producatorii romani din siderurgie.
Intensificarea exportului de fier vechi s-a produs o data cu legiferarea reducerii la 5% a impozitului pe profitul realizat din aceasta activitate, indiferent de obiectul exportului. -Privilegiul fiscal astfel instituit a condus la comutarea pe directia exportului a unei cantitati enorme de fier vechi de calitate superioara, cu reducerea corespunzatoare a disponibilitatilor de materie prima de calitate satisfacatoare pentru siderurgia romaneasca.- Nu trebuie uitat ca anul trecut exportul de fier vechi a crescut cu circa 73% fata de anul 1999, ajungand la 2,29 milioane de tone. Anul acesta, exporturile deseurilor metalice au fost diminuate, ca urmare a instituirii unei noi surse de venituri la Fondul de mediu din incasarile rezultate din exportul de astfel de produse (OUG 93/2001). Un alt efect important este -moderarea discriminarii flagrante pe planul fiscalitatii intre furnizorul roman pentru industria nationala si cel pentru metalurgia din strainatate-.
Bani pentru reciclare din Fondul de Mediu
Cu toate acestea, producatorii din siderurgie considera ca fierul vechi este o resursa deficitara, astfel ca trebuie aplicate masuri de protejare a pietei interne prin mijloace netarifare. Alaturi de problema exportului, producatorii din siderurgie avertizeaza asupra implicatiilor restrangerii activitatii de colectare a fierului vechi. -Desi este unica sursa disponibila de fier din tara, in conditiile in care rezervele geologice de minereu de fier nu intrunesc calitatile de clasificare ca rezerve economice, se constata in ultimii ani o scadere a ratei de recuperare in absenta unei adevarate industrii a reciclarii-, se arata in studiu. Astfel, patronatele din siderurgie considera ca indispensabila implicarea autoritatilor in activitatea de reciclare a deseurilor metalice si identificarea unei surse de finantare pentru aceasta activitate. Una dintre variantele avansate este alocarea unor cote din incasarile de la export de deseuri metalice pentru subventionarea, sub control strict, a activitatilor de colectare a deseurilor, respectiv de asanare a ambientului. Pentru a particulariza traseul acestor venituri, patronatele din siderurgie sustin ca reglementarile privind Fondul de mediu (OUG 93/2001) sa fie completate, astfel incat sa se prevada clar utilizarea sumelor pentru curatarea imediata – de toate obiectele metalice abandonate – a domeniului public, ca si a suprafetelor agricole ori forestiere, indiferent de proprietate. Aceasta masura de sprijinire a activitatii de preluare a deseurilor ar trebui, in opinia realizatorilor analizei, sa se aplice neintarziat, macar cu caracter temporar, pana la sfarsitul anului 2002.
