Un nou raport al Curții de Conturi Europene arată că este nevoie de mai multă transparență în modul în care finanțarea din partea UE este canalizată prin ONG-uri (organizații neguvernamentale) pentru ajutorul pentru dezvoltare și ajutorul umanitar, pentru protecția mediului, pentru cultură sau pentru alte scopuri. Curtea avertizează că sistemul actual de clasificare a organizațiilor ca ONG-uri nu este fiabil, iar Comisia Europeană nu dispune de informații suficient de detaliate privind modul în care sunt cheltuiți banii. O lipsă de claritate similară a fost observată și în situațiile în care ONG-urilor li se varsă fonduri UE în mod indirect, prin intermediul organismelor Organizației Națiunilor Unite (ONU).
ONG-urile asistă Comisia Europeană la elaborarea, la punerea în aplicare și la monitorizarea programelor UE în numeroase domenii de politică, cum ar fi ajutorul umanitar și cel pentru dezvoltare, mediul, cercetarea și inovarea. Între 2014 și 2017, Comisia a planificat cheltuieli în valoare estimativă de 11,3 miliarde de euro destinate a fi utilizate de ONG-uri.
Curtea a examinat modul în care Comisia identifică ONG-urile, modul în care fondurile UE sunt utilizate de ONG-uri, precum și dacă aceste informații erau prezentate de Comisie într-un mod transparent. Domeniul pe care s-a concentrat Curtea a fost cel al acțiunilor externe.
Potrivit concluziilor Curții, Comisia nu este suficient de transparentă în ceea ce privește utilizarea fondurilor UE de către ONG-uri. În opinia Curții, clasificarea unei entități ca ONG în sistemul contabil al Comisiei nu este fiabilă, dat fiind că acest lucru se bazează pe declarații pe proprie răspundere și că verificările pe care le efectuează Comisia sunt limitate. Deși selectarea proiectelor coordonate de ONG-uri este, în general, transparentă, diferitele servicii ale Comisiei nu gestionează în același mod granturile care sunt acordate prin terți, iar în cazul unora dintre organismele ONU auditate, procesele de selectare a ONG-urilor nu sunt întotdeauna transparente.
Potrivit Curții, datele colectate cu privire la fondurile UE utilizate de ONG-uri nu sunt uniforme, iar Comisia nu dispune de informații complete, în special în cazul rețelelor de ONG-uri internaționale și al proiectelor implementate în cadrul gestiunii indirecte. În plus, în cazul gestiunii indirecte, lipsa informațiilor îngreunează verificările privind costurile.
„UE este cel mai mare donator de ajutor din lume și ONG-urile joacă adesea un rol esențial în furnizarea acestuia. Cu toate acestea, contribuabilii UE trebuie să știe că banii lor sunt plătiți către organizații definite în mod adecvat și că Comisia este în măsură să dea seamă pentru toți acești bani,” a declarat doamna Annemie Turtelboom, membra Curții de Conturi Europene responsabilă de acest raport.
Informațiile privind fondurile UE utilizate de ONG-uri sunt publicate în mai multe sisteme, dar Curtea subliniază că volumul detaliilor prezentate este limitat, deși datele comunicate de Comisie cu privire la ajutorul umanitar și la ajutorul pentru dezvoltare respectă, în general, standardele internaționale în materie de transparență. Organismele ONU fie nu au publicat, fie au publicat doar parțial contractele atribuite ONG-urilor în cazul a cinci dintre cele șase proiecte auditate, iar Comisia nu a verificat respectarea acestei cerințe de către organismele ONU.
Curtea recomandă Comisiei Europene următoarele:
să îmbunătățească fiabilitatea informațiilor privind ONG-urile în sistemul său contabil;
să verifice aplicarea normelor și a procedurilor pentru granturile din partea UE acordate ONG-urilor prin intermediul unor terți;
să îmbunătățească informațiile colectate cu privire la fondurile cheltuite de ONG-uri;
să adopte o abordare uniformă pentru publicarea detaliilor privind fondurile acordate ONG-urilor;
să verifice dacă organismele ONU publică date complete și exacte privind finanțarea din partea UE acordată ONG-urilor.
Note către editori
Deși termenul „ONG” este folosit pe scară largă, nu există o definiție a acestuia care să fie general acceptată la nivel internațional. În cadrul UE, statutul de ONG este determinat în unele state membre de forma juridică a organizației, în timp ce, în altele, acest statut depinde de natura activităților desfășurate.
O comunicare a Comisiei Europene din 1997 a identificat cinci caracteristici ale ONG-urilor. Acestea sunt: (1) asociații voluntare cu existență formală sau instituțională; (2) fără scop lucrativ; (3) independente de autoritățile guvernamentale și publice; (4) nu sunt administrate în beneficiul personal; și (5) activitățile lor trebuie să contribuie, cel puțin parțial, la binele public.
Curtea prezintă rapoartele sale speciale Parlamentului European și Consiliului UE, precum și altor părți interesate, cum ar fi parlamentele naționale, părțile interesate din sectoarele economice vizate și reprezentanții societății civile. Marea majoritate a recomandărilor pe care le formulează Curtea în aceste rapoarte sunt puse în practică. Acest nivel ridicat de acceptare a recomandărilor subliniază beneficiile pe care activitatea Curții le aduce cetățenilor UE.
Raportul special nr. 35/2018, intitulat „Execuția fondurilor UE de către ONG-uri: sunt necesare eforturi suplimentare pentru transparență”, este disponibil în 23 de limbi ale UE pe site-ul Curții (eca.europa.eu).
