Fitch si-a simplificat scara de ratinguri atribuite bancilor

Agentia de rating Fitch si-a simplificat recent scara de ratinguri atribuite bancilor, noile calificative urmand sa fie aplicate efectiv de la 1 octombrie 2001, informeaza un comunicat al Fitch. Pe langa ratingurile atribuite credibilitatii in termeni de credit pe termen lung si pe termen scurt, care cuprind gradul de risc intr-o singura denumire, Fitch a impartit riscul in doua componente: sprijin si performanta. Ratingul pentru sprijin evalueaza daca o institutie va fi sau nu sustinuta de proprietarii sai ori de autoritatile guvernamentale in situatia in care se va confrunta cu dificultati. Ca urmare a rolului esential pe care il joaca bancile in sistemul financiar, bancile centrale sunt considerate creditori potentiali in ultima instanta. Calificativele referitoare la probabilitatea ca o banca sa obtina sprijin in caz de necesitate nu masoara calitatea institutiei, se arata in comunicatul agentiei de evaluare financiara.

Ratingul 1 este atribuit unei banci pentru care exista o garantie legala clara din partea statului sau unei banci cu o asemenea importanta internationala si nationala incat sprijinul din partea statului ar fi asigurat, daca s-ar impune; 2 – unei banci pentru care sprijinul statului ar fi disponibil, chiar in absenta unei garantii legale; 3 – unei banci ai carei proprietari institutionali au o reputatie si resurse suficiente pentru a o sustine, in cazul in care va fi necesar; 4 – unei banci pentru care sustinerea este probabila, dar nesigura; iar 5 este acordat unei banci care ar putea fi sustinuta, dar exista un grad ridicat de incertitudine in acest sens. La ratingurile 2, 3, 4 sau 5 se poate adauga sufixul -T-, care indica existenta unui risc semnificativ sau potential de origine economica si/sau politica, care ar putea impiedica sustinerea creditorilor externi.

Ratingurile individuale atribuite de Fitch incearca sa raspunda la intrebarea: -Daca banca ar fi in intregime independenta si nu s-ar putea baza pe sprijinul autoritatilor publice sau al proprietarilor sai, cum ar fi considerata?-. Astfel, ratingurile permit efectuarea unei evaluari separate complet de luarea in calcul a unui sprijin exterior. Scara ratingurilor individuale cuprinde noua categorii de risc, comparativ cu cele 22 ale ierarhiei ratingurilor nationale.

Ratingurile individuale ale Fitch, comparabile pe plan international, vor evalua expunerea si managementul riscului, reprezentand opinia agentiei asupra probabilitatii ca o anumita banca sa se confrunte cu dificultati semnificative. Principalii factori analizati includ profitabilitatea si integritatea bilantului, franciza, managementul, conjunctura in care opereaza institutia si perspectivele acesteia.

Ratingul A este acordat bancilor foarte solide, B – bancilor puternice, fara probleme majore, C – institutiilor bancare cu o situatie acceptabila, dar care prezinta unul sau mai multe aspecte problematice, D – bancilor care au o slabiciune de origine interna sau externa, E – bancilor cu probleme foarte serioase, care au sau vor avea nevoie de sustinere externa. In plus, se vor utiliza si calificative precum A/B, B/C, C/D sau D/E.

Ratingurile nationale au fost create pentru a furniza o diferentiere mai exacta intre emitenti si emisiuni in tari ale caror ratinguri in moneda nationala si straina sunt cu mult sub -AAA-.

Ierarhia internationala de calificative nu putea sa ofere distinctii clare in state cu ratinguri foarte scazute. Clasamentul national furnizeaza o evaluare relativa a credibilitatii pentru entitatile dintr-o singura tara. In conformitate cu acesta, un rating national pe termen lung -AAA- va fi atribuit emitentului cu -cel mai bun- risc relativ din acea tara, care va fi, in majoritatea cazurilor, statul insusi. Ierarhia nu se bazeaza pe probabilitatile de a intra in incapacitate de plata, ci clasifica pur si simplu gradul de risc perceput comparativ cu -cel mai bun- risc din aceeasi tara. In consecinta, ratingurile nationale nu sunt comparabile cu cele din alte state si sunt identificate prin adaugarea unui sufix special pentru statul respectiv, de exemplu -AAA(arg)- pentru ratingurile nationale din Argentina.

Ratingurile nationale pot fi atribuite unor emisiuni specifice pe pietele de capital, in moneda nationala sau straina. Cu toate acestea, ele sunt menite sa-i ajute mai ales pe investitorii in emisiuni lansate in moneda nationala.

Cand Fitch acorda ratinguri nationale unor emisiuni in moneda straina, este masurata efectiv capacitatea emitentului de a furniza echivalentul in moneda nationala a titlurilor emise.