Iesirea la rampa a premierului Adrian Nastase, in legatura cu masurile pe care Guvernul incearca sa le gaseasca pentru a usura plata facturilor de energie si gaze pentru populatie, reflecta pe de o parte, situatia critica in care s-a ajuns – cu preturi pentru utilitati ce depasesc cu mult posibilitatile de plata ale cetateanului- si pe de alta parte presiunea uriasa impusa de restrictiile Fondului Monetar International ( FMI). -Nu vrem sa lansam formule populiste, dar decizia Guvernului va trebui sa tina seama atat de constrangerile legate de acordul cu FMI, cat si de constrangerile legate de pragul de suportabilitate al populatiei-, a declarat Adrian Nastase, la sfarsitul saptamanii trecute. Declaratia nu face decat sa confirme pozitia ingrata cu care se confrunta Romania, incoltita intre intransigenta FMI si nevoile populatiei, aflata in imposibilitatea de a-si achita facturile de energie si gaze.
Trebuie spus ca, de aceasta data, in premiera, echipa de negociatori a FMI da dovada de o intoleranta nesustinuta de argumente economice. Ignorand orice sugestie din partea oficialilor romani privind solutionarea situatiei critice cu care se confrunta societatile din sectorul gazelor naturale si cel de producere a energiei electrice si termice, FMI a impus ca directiva expresa cresterea tarifelor in aceste domenii. Aceasta in conditiile in care, asa cum a dovedit-o experienta ultimelor luni, majorarea tarifelor la energie si gaze nu face decat sa reduca nivelul incasarilor societatilor din domeniu. Pentru cea mai mare parte a populatiei s-a depasit de mult pragul de suportabilitate, majorarile de preturi cerute de FMI nefacand decat sa sporeasca cumulul unor datorii pe care cetatenii nu le vor putea plati niciodata.
Conform acordului semnat cu organismul international, pretul energiei se majoreaza, de la 1 octombrie 2001, lunar, cu 3,6% pana la inceptul lunii aprilie, cand este preconizata o crestere de 16%. Tot din aprilie ar trebui sa se recalculeze, in functie de cursul leu/dolar, pretul gazelor naturale si sa se majoreze pretul national de referinta pentru energia termica. La inceputul acestui an, pretul national de referinta pentru energia termica a fost majorat de la 550.000 lei/Gcal la 575.000 lei/Gcal, iar pretul gazelor naturale a fost reactualizat incepand cu luna ianuarie, ajungand de la 3.021 lei/1000 mc la 3.274 lei/ 1000 mc, inclusiv TVA. Politica tarifara impusa de FMI nu a facut decat sa adanceasca problemele financiare ale societatilor din domeniu. S-a ajuns in situatia in care principalul producator de energie electrica si termica, societatea Termoelectrica, inregistreaza un nivel al creantelor pentru energia furnizata de peste 14.000 miliarde de lei. Mai grav este faptul ca acest nivel al neincasarilor pentru energia furnizata a fost atins in intervalul-record de doua luni. In luna decembrie a anului trecut, societatea a beneficiat de stergerea unor datorii catre bugetul de stat si catre noua societati comerciale de 12.000 miliarde de lei, reprezentand, conform oficialilor societatii, -plata intarziata a facturilor pentru energia furnizata-. Probleme financiare grave au si societatile de distributie a gazelor naturale, numai la nivelul Distrigaz Sud valoarea facturilor neincasate fiind de circa 4.500 miliarde de lei.
Dupa cum s-a constatat, majorarile succesive ale tarifelor la energie si gaze nu mai reprezinta o solutie pentru acoperirea pierderilor pe care societatile din domeniu le inregistreaza si pentru reducerea nivelului arieratelor. In aceste conditii, una dintre propunerile avansate de partea romana in discutiile cu FMI a fost acordarea de catre organismul financiar a unor imprumuturi pentru retehnologizare si modernizare, astfel incat, in cativa ani sa se reduca la jumatate pierderile tehnologice ale societatilor din sectorul energetic. Este evident ca fara investitii sectorul energiei si cel al gazelor naturale nu au sanse de eficientizare, avand in vedere ca peste 70% din instalatii si echipamente au durata de viata depasita. In acelasi timp nu trebuie uitat ca, desi se impune restructurarea celor doua sectoare, acesta nu rezolva toate problemele, singura modalitate de eficientizare fiind afluxul de capital.
Din pacate, echipa FMI a respins fara comentarii propunerea oficialilor romani, refuzand pana si o intalnire cu patronatele si sindicatele din aceste domenii. Asprimea de care dau dovada reprezentantii FMI ridica semne de intrebare atat asupra intereselor pe care organismul financiar international le are in sectorul energetic romanesc, cat si asupra profesionalismului echipei de negociatori venite in Romania. Culmea este ca cel mai inversunat opozant din echipa Fondului este un expert bulgar care se presupunea, avand in vedere similitudinea dificultatilor pe care le traverseaza economiile celor doua tari invecinate, ca poate intelege mai usor problemele cu care se confrunta sectoarele strategice ale economiei romanesti. Daca mai avem in vedere si eforturile pe care atat Romania, cat si Bulgaria le fac pentru a-si aduce economiile la un nivel care sa le permita integrarea in UE si NATO, incapatanarea responsabilului bulgar poate fi usor interpretata drept rea-vointa.
