Aproape toate uzinele din sectorul productiei de aparare (SPA) au toate sansele sa-si dea, pe rand, obstescul sfarsit, incepand cu 1 ianuarie 2004, de cand se va reduce la zero nivelul subventiilor. Aceasta -indicatie pretioasa- a fost data tot de oficialii Fondului Monetar International care tocmai este pe cale sa puna pe butuci industria chimica, prin majorarea spectaculoasa a tarifelor la gaze naturale.
De aproximativ o luna, la nivelul fiecarei unitati din SPA se desfasoara analize al caror scop este tocmai de a gasi raspunsul la intrebarea: se pot ele descurca fara subventii ? Dupa cum ne-au declarat surse din cadrul sistemului, raspunsul a fost invariabil: nu.
In concluzie, mai toate intreprinderile din SPA se vor inchide in lipsa sumelor alocate de la bugetul statului. -Doar cate o bucatica din aceste uzine mai are ceva sanse de a fi salvata, si aceea provenind din partea de productie civila.
In ceea ce priveste productia militara, la intern nu exista comenzi, iar pietele externe de desfacere s-au pierdut una cate una dupa 1989-, spune presedintele Federatiei Sindicale Solidaritatea *90, Gheorghe Sora. Salvarea unor sectii de productie civila este posibila doar prin gasirea unor potentiali investitori care, in urma privatizarii, sa le recapitalizeze si sa gaseasca comenzi pentru produsele respective.
Pericol de explozie!
Problema este mult mai complexa decat ar putea parea la prima vedere. Si aceasta deoarece o intreprindere cu productie speciala nu poate fi inchisa precum o fabrica de ciorapi.
Costurile pe care le-ar implica inchiderea unor capacitati de productie sunt imense, uneori chiar mult mai mari decat cele pe care le-ar presupune continuarea subventionarii de la bugetul de stat. De exemplu, la uzinele din Victoria si Fagaras exista stocate diferite componente chimice care trebuie sa aiba conditii speciale, pentru a nu interactiona cu aerul si, deci, pentru a nu exploda.
De asemenea, mai peste tot in sector exista documente specifice, pulberi si armament nevandut, care vor necesita conditii speciale de paza pana la preluarea lor – eventual de catre Ministerul Apararii Nationale.
Divizarea, mai mult pe hartie
Divizarea, mai exact separarea in cadrul fiecarei intreprinderi a sectoarelor civile de cele cu productie speciala, s-a facut, in cele mai multe locuri, doar pe hartie.
Pentru aceasta operatiune, si nu numai, de la bugetul statului s-au alocat pentru acest an 38 milioane de dolari. Aceasta reprezinta, de fapt, subventia pe care SPA a primit-o din partea statului roman. Problema este insa ca, in conditiile existente in momentul de fata (putin probabil ca ele se vor modifica substantial pana la finele anului in curs), este putin probabil ca uzinele sa se poata diviza si practic, in speranta aparitiei peste noapte a vreunui potential investitor.
Exista insa si exceptii de la regula generala. O astfel de exceptie o constituie uzina brasoveana Carfil, unde au fost separate efectiv sapte centre de gestiune, care pot fi transformate in orice moment in societati comerciale de sine statatoare. Si la Uzina Mecanica Cugir au fost separate cele doua fluxuri de productie – militara si civila. Aici aceasta operatiune a fost mult mai simpla si pentru ca, inca de la proiectarea si constructia uzinei, cele doua fluxuri au fost separate fizic.
Ramane de vazut daca indicatiile FMI de a elimina subventiile pentru industria de aparare, domeniu in care Romania se afla in topul mondial inainte de 1989, vor deveni litera de lege. Pentru cei 30.000 de angajati care au mai ramas in momentul de fata in SPA, momentul adevarului este aparitia Legii bugetului de stat pentru anul 2004.
