Guvernul a invitat patronatele si sindicatele la o intrunire spre a le prezenta schema fiscala la care s-a gandit pentru 2006. -Punctul forte- – in privinta caruia astepta probabil doar reactii pozitive – il constituie decizia guvernului de a nu majora TVA, de a nu schimba cumva nivelul cotei unice si de a reduce cu doua puncte procentuale contributiile sociale. -Punctul in discutie- – asupra caruia guvernul urmarea sa obtina implicit un acord al partenerilor sociali, respectiv in virtutea aprobarii in bloc cu -punctul forte- – il reprezinta majorarea unui noian de impozite si taxe de rangul doi din punctul de vedere al incasarilor la buget, majorari prin care guvernul spera sa faca rost, fara a umbla la TVA si la cota unica, de resursele minime necesare pentru a infrunta sarcinile bugetare sporite in anul ce vine. Propunerea a imbracat forma unui Pact fiscal care sa se traduca in masuri agreate general.
Participantii la intalnire din partea patronatelor si sindicatelor par sa fie gata a vorbi de o noua abordare guvernamentala, aparent neexperimentata pana acum. N-ar fi vorba doar de a chema partenerii sociali spre a le lua acordul pentru ceva deja stabilit, ci de a le cere idei si propuneri pentru ceva ce urmeaza a fi, chiar pe aceasta baza, stabilit. Daca ar fi asa, atunci chiar ar fi vorba de o abordare noua care ar produce mai putine nemultumiri si neplaceri si care ar avea mai multe sanse de succes in operational.
Deci, daca nu vor interveni distorsiuni si disfunctii majore, s-ar putea ca Pactul fiscal propus de guvern sa fie acceptat de patronate si sindicate si, ca atare, sa fie aplicat.
Sindicatele sunt gata sa agreeze si multe dintre propunerile fiscale concrete ale guvernului – desi este vorba de unele mariri deranjante de impozite – daca, la randul sau, guvernul va accepta sa atace serios trei fronturi: antrepozitele fiscale (unde evaziunea este regula si unde domneste jaful de pe lume), suplimentarea semnificativa a impozitelor pe viciu (alcool, tigari, jocuri de noroc) cu orientarea resurselor obtinute pentru sustinerea bugetului sanatatii si eliminarea, odata si odata, a scutirilor si exceptiilor de la regulile si cotele generale de impozitare (existand, se pare, inca aproximativ 500 asemenea exceptii si scutiri, introduse, nu este indoiala, numai prin aranjamente clientelare).
Primul test al Pactului fiscal il constituie insa trecerea intentiilor fiscale ale guvernului prin filtrul FMI, in cadrul apropiatelor negocieri pentru un nou acord cu institutia financiara de la Washington. In situatia actuala a economiei romanesti, FMI, din cauza deficitelor externe periculoase, considera ca programul fiscal al guvernului trebuie sa asigure nu numai un deficit bugetar extrem de strans (ca sa nu se impovareze si mai mult sarcina finantarii celui extern), dar si o descurajare a importurilor (ca sursa a deficitului extern) printr-o scadere a cererii interne. Din aceasta perspectiva, este posibil ca FMI sa aprecieze ca insuficiente majorarile de impozite de rangul doi prevazute de guvern. Si oricum FMI va fi total impotriva unei cresteri a salariului minim, ceruta insistent de sindicate in conditiile scumpirii severe a costului vietii. Scumpire ce urmeaza a fi alimentata si de preconizata accizare a gazelor si electricitatii care nu are absolut nici o fundamentare economica si care este total inadmisibila din punct de vedere social in perioada actuala. Fara a obtine macar ceva, sindicatele, nici sa vrea, nu pot sustine un Pact fiscal in mod neconditionat.
