In plina campanie agricola, premierul Adrian Nastase si-a amintit dificultatile cu care se confrunta agricultorii si posibilitatile restranse ale acestora de a-si asigura necesarul de ingrasaminte. Recent, domnia-sa a declarat ca in acest an combinatele de productie a ingrasamintelor vor avea obligatia sa livreze cu prioritate pe piata interna, urmand ca exportul sa fie realizat pe baza materiilor neutilizate. -Multe dintre fabricile de ingrasaminte din tara au fost ajutate de Guvern in activitatea lor si este cazul ca, la randul lor, sa sprijine ceea ce este prioritar din punctul nostru de vedere in acest moment-, a afirmat Adrian Nastase. Sprijinul de care au beneficiat producatorii de ingrasaminte se refera la amanarea platii TVA pana la recolta de toamna.
Din pacate, -bunele intentii- ale premierului au sanse minime de a fi puse in practica, avand in vedere situatia financiara precara a combinatelor de ingrasaminte, corborata cu o conjunctura nefavorabila a pietei externe. Trebuie spus ca producatorii de ingrasaminte prefera sa furnizeze pe piata externa datorita conditiilor de plata avantajoase, respectiv cu plata la livrare. Or, cum bine se stie, vesnica problema a pietei interne, mai bine zis a agricultorilor, este lipsa banilor si imposibilitatea efectuarii platilor pana la momentul recoltarii. -Din punctul nostru de vedere, este mai avantajos sa vindem pe piata interna, numai ca agricultorii nu au bani si deci nu pot plati la livrare si nici nu pot prezenta scrisori de garantie bancara. In aceste conditii, desi ne-am propus in acest an sa vindem la intern o anumita cota din productie, nu avem suficiente solicitari de la agricultori-, ne-au declarat reprezentantii Doljchim.
Nici conducerea Amonil Slobozia nu se impaca cu ideea furnizarii cu prioritate pe piata interna, in conditiile in care plata contravalorii ingrasamintelor se face abia la recolta. -Chiar in conditiile in care avem contracte de export, abia ne descurcam sa achitam factura de gaze, pentru ca piata externa a ingrasamintelor a inregistrat o cadere puternica. Mai mult, angajamentul cu FMI a determinat furnizorii de gaze sa nu ne mai pasuiasca, astfel ca trebuie sa platim factura lunara curenta, ce ajunge la 110 miliarde de lei, si sa mai platim si din datoriile vechi conform graficelor de reesalonare-, au precizat reprezentantii Amonil. Necesarul de ingrasaminte pentru fertilizarea culturilor in aceasta primavara este de 1,4 milioane de tone, ceea ce inseamna ca in semestrul I 2002, pentru a se asigura un nivel mediu de fertilizare a culturilor infiintate in toamna anului trecut si in primavara aceasta, sunt necesare circa 1,7 milioane tone de ingrasaminte chimice. Presedintele Federatiei Sindicatelor Libere din Chimie-Petrochimie, dl Achile Dutu, ne-a explicat ca, la ora actuala, combinatele de ingrasaminte trec printr-o perioada de criza cauzata de preturile reduse de pe piata externa. -Pretul ureei a ajuns in cateva luni de la 104 dolari/tona la 84 dolari/tona. In scurt timp, avand in vedere ca pretul gazelor natuale, ce reprezinta 80% din costurile de productie, este de 82,5 dolari/1.000 mc, producatorii romani de ingrasaminte vor fi scosi de pe piata externa-, a declarat dl Achile Dutu. Pe piata externa, combinatele romanesti sunt concurate puternic de ingrasamintele din Rusia si Ucraina, care au avantajul unor preturi reduse ale gazelor naturale. Presedintele FSLCP sustine ca anumite firme din Europa au interesul sa dispara combinatele de ingrasaminte din Romania. Domnia-sa a afirmat ca va solicita o intalnire intre patronat-sindicate si Ministerul Industriei si Resurselor pentru solutionarea situatiei actuale si pentru gasirea unor variante care sa impace atat producatorii de ingrasaminte, cat si agricultorii. De asemenea, se va ridica problema intocmirii unei strategii coerente pentru industria de ingrasaminte, in cazul careia -de 12 ani de zile nu s-a ajuns la o decizie privind functionarea combinatelor in conditiile pietei romanesti-.
Desi in fiecare an combinatele de ingrasaminte se confrunta cu aceleasi probleme legate de puterea redusa de cumparare a pietei interne si de faptul ca sunt concurate la extern de firme precum cele rusesti, ce au costuri mult mai reduse la consumul de gaze naturale, pana in prezent nici un Guvern nu a gasit solutii pentru functionarea acestor unitati. Comparativ cu anul 1989, capacitatile de productie au fost diminuate cu mai bine de 30%, ajungand la circa 2,5 milioane de tone/an. In conditiile in care totalul suprafetei de teren arabil din tara este de circa 10 milioane de hectare, actualul nivel al capacitatilor ar asigura necesarul de ingrasaminte daca aceasta suprafata ar fi cultivata integral. Cu alte cuvinte, capacitatile de producere a ingrasamintelor sunt dimensionate exact pentru a acoperi necesarul sectorului agricol. Lipsa surselor financiare a producatorilor agricoli a determinat restrangerea cotei detinute de piata interna pana la 30% din totalul productiei, care s-a situat in ultimul an la aproximativ un milion de tone.
Asa se face ca tara noastra se situeaza pe unul dintre ultimele locuri din Europa in ceea ce priveste consumul de ingrasaminte, cu 40 kg la hectar, in conditiile unei medii europene de 250-300 kg la hectar.
