Codul fiscal prevede că orice persoană juridică străină care obţine venituri dintr-o proprietate imobiliară situată în România, din vânzarea sau cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română are obligaţia de a plăti impozit pe profit şi de a depune declaraţii de impozit pe profit, de obicei trimestrial. De asemenea, o persoană juridică străină poate desemna un reprezentant fiscal pentru a îndeplini aceste obligaţii.
În cazul vânzării unor astfel de proprietăţi, profitul impozabil se calculează ca diferenţa dintre valoarea realizată din vânzarea acestor proprietăţi şi costul de cumpărare, construire sau îmbunătăţire, redus cu amortizarea fiscală aferentă, după caz. De asemenea, valoarea realizată din vânzarea acestor proprietăţi se reduce cu comisioanele, taxele sau cu alte sume plătite, aferente vânzării.
Pe de altă parte, profitul impozabil rezultat din închirierea sau cedarea folosinţei proprietăţii imobiliare situate în România se calculează ca diferenţă între veniturile obţinute şi cheltuielile efectuate în scopul realizării acestora. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi veniturile care sunt subiecte ale impozitului cu reţinere la sursă. De asemenea, veniturile din astfel de proprietăţi includ şi câştigurile din vânzarea sau cesionarea, după caz, a titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică, dacă 50% din valoarea mijloacelor fixe ale acestei persoane juridice sunt direct sau prin intermediul mai multor persoane juridice, proprietăţi imobiliare situate în România.
