O intreaga mitologie se invarteste in jurul asa-numitelor -fonduri europene-. Sunt resursele financiare pe care Uniunea Europeana le pune Romaniei la dispozitie pentru sustinerea integrarii in perioada post- aderare. In total, peste 30 miliarde euro in intervalul 2007-2013. Sunt fonduri structuale pentru promovarea restructurarilor necesare, sunt fonduri de coeziune pentru sprijinirea celor afectati de restructurari. Resursele puse la dispozitie sunt nerambursabile, dar folosirea lor – intelegand prin aceasta accesarea si cheltuirea lor – nu poate fi facuta decat pe baza de programe acceptate la Bruxelles si numai prin cofinantari din partea romana (in total vreo 8-9 miliarde euro).
La un pol al mitologiei – minunile pe care le vor putea infaptui aceste fonduri: autostrazi, sosele, poduri, drumuri si canalizari in mediul rural, scoli, spitale, reconversiunea fortei de munca spre meseriile cu cautare in noile conditii etc. Problema este ca nu doar se vorbeste la modul virtual, dar se si mizeaza pe fondurile respective in realizarea unor asemenea obiective.
La celalalt pol – scepticismul numit -incapacitatea de absorbtie- a acestor fonduri de catre Romania, legata de incultura dezvoltarii prin programe (inabilitatea intocmirii si derularii unor programe, slaba pregatire a potentialilor beneficiari pentru folosirea de programe, necunoasterea procedurilor in accesarea propriu-zisa a fondurilor), deficitul institutional grav in domeniu si probabil chiar disfunctiile bugetare din cauza carora nu se vor asigura contributiile partii romane la cofinantare, ceea ce ar afecta insasi eliberarea de la Bruxelles a fondurilor prevazute, etc.
Scepticii nu au insa de ce sa se ingrijoreze. Banii vor fi folositi. Toata lumea are interes ca acestia sa fie cheltuiti. Si Romania, pentru a arata ca are capacitate de absorbtie si oficialitatile de la Bruxelles spre a demonstra contribuabililor comunitari ca nu au imobilizat resurse din banii lor, facand alocatii fara acoperire! Si cui? Tocmai unei tari cu atatea bube ca Romania! Sa nu uitam ca, prin apartenenta fizica a Romaniei la Uniunea Europeana, si accesarea fondurilor europene devine mai facila.
Un alt fapt prefigureaza insa cheltuirea cu certitudine a fondurilor europene alocate Romaniei. O mereu mai mare parte din economia din Romania se gaseste sub controlul unor companii straine, indeosebi din Uniunea Europeana. Axa majora a economiei (productia si distributia petrolului, distributiile de gaze si electricitate, productia de otel si ciment, telecomunicatiile, bancile) se afla deja in mainile capitalului vest-european. Capitalul strain va rontai sistematic in dreapta si in stanga axei majore a economiei, preluand sub control alte pozitii. Capitalul strain a pus stapanire pe comert si se asteapta invazia acestuia in servicii. Ca persoane juridice romane, companiile cu capital strain sunt eligibile de a accesa fonduri europene destinate Romaniei. Sunt gata s-o faca si sunt bine pregatite in acest sens, avand experienta in a opera cu programe si expertiza in a derula programe europene. Grupul de Economie Aplicata (GEA), singura entitate din Romania care s-a incumetat ca structura privata sa intre pe piata exigenta a previziunilor economice si care intocmeste analize extrem de fine si pertinente, a formulat problema in termenii diplomatici ai pregatirii superioare a companiilor straine de a accesa fondurile europene prin comparatie cu firmele romanesti. Deci sa nu ne ingrijoram ca nu vor fi cheltuiti banii europeni alocati Romaniei post-aderare. Exista cine sa-i acceseze si cheltuiasca!
Fara griji deci! Ca banii nu vor ajunge la cei carora le sunt de fapt destinati, asta e o alta problema – pe care n-o va ridica nimeni in Romania si de care, oricum, nu se va ocupa nimeni prin Romania!
Gradul in care -banii europeni- vor ajunge sa finanteze firme, tot -europene-, va depinde de la un sector la altul, de la o activitate la alta, in functie de prezenta specifica in domeniu a firmelor straine. De pilda, in domeniul infrastructurii rutiere, preluarea fondurilor europene de chiar firme europene va fi aproape integrala.
Sa nu ne amagim! Filantropie pura in economie nu prea se face! Si daca ceva apare la suprafata ca fiind de acest gen trebuie scormonit mai in adancime sa se vada despre ce este de fapt vorba.
Sustinerea integrarii in Uniunea Europeana cu fonduri post-aderare nu este o simpla filantropie, chiar daca apare asa, avand in vedere caracterul nerabursabil al fondurilor puse la bataie. La urma urmei, este o ampla operatiune de finantare, indeosebi infrastructurala, a unei noi tari membre care ofera teren de expansiune celorlalte, dar care, inca nepregatita fiind, ar putea fara aceasta finantare sa stanjeneasca tocmai aceasta expansiune a celorlalte. Nu doar Romania trage un folos, dar, cel putin indirect, si restul celorlalte tari membre ale Uniunii Europene.
In mare parte insa operatiunea -fonduri europene-, prin faptul ca exact firme -europene- vor accesa finantari destinate noilor aderenti, este o foarte dibace -privatizare- a unor fonduri publice. In cazul Romaniei de pilda: fonduri europene pleaca din pusculita comunitara ca resurse publice destinate sustinerii integrarii acestei tari, dar devin finantari pentru companii private europene, odata ce acestea le-au accesat pentru propria expansiune (chiar daca expansiune in Romania).
