Inevitabilul s-a produs! Dupa ce, inca de anul trecut, romanii au constatat ca autoritatile, chiar daca ar vrea, nu mai pot influenta cu absolut nimic pretul la carburanti, nemaidispunand de controlul exploatarii si valorificarii resurselor de petrol lasate de Dumnezeu romanilor, a venit randul unei constatari similare in ce priveste tarifele la gazele naturale. Din absolut acelasi motiv: pentru ca s-a pierdut de catre statul roman controlul exploatarii si valorificarii si asupra unei parti (si nu una oarecare, ci jumatate) din resursele de gaze ale tarii, lasate, de asemenea, de Dumnezeu romanilor!
Cat mai pe scurt, Autoritatea de Reglementare in domeniul gazelor naturale a stabilit niste tarife prevazand cresteri in conformitate cu calendarul negociat cu Uniunea Europeana. OMV, care a preluat controlul asupra exploatarii si valorificarii unei jumatati din resursele de gaze din Romania, a comunicat ca nu-si insuseste aceste tarife, urmand sa livreze distribuitorilor la preturi cu mult mai inalte, care ar fi resimtite de catre consumatori (sa precizam, consumatorii casnici romani!) prin cresterea facturilor lor de plata cu circa 20%! Autoritatea de Reglementare s-a plans public, OMV a replicat fara echivoc ca si asa furnizeaza sub preturile pietei mondiale si, pana la urma, OMV se va intelege cu distribuitorii (si acestia tot straini!), astfel incat, cel mai probabil, consumatorii vor fi nevoiti sa plateasca mult mai mult in plina iarna.
Toate acestea sunt consecinte directe ale manierei literalmente incredibile in care s-a facut privatizarea Petrom, companie care detinea nu numai procesarea si distributia celei mai mari parti din petrolul necesar in Romania, dar si exploatarea si valorificarea resurselor interne de titei, precum si exploatarea si valorificarea a jumatate din cele de gaze. O maniera strict antinationala si neprofesionista! Antinationala, pentru ca nu poti fi decat impotriva propriului popor ca, intr-o perioada in care toata Europa nu stie ce sa mai faca pentru a reduce dependenta energetica, tu sa cedezi altora controlul asupra propriilor resurse, care, chiar daca nu erau indestulatoare, iti lasau, de bine, de rau, un spatiu de manevra. Neprofesionista, dintr-un noian de puncte de vedere. Instrainarea Petrom nu trebuia sa insemne si instrainarea exploatarii si valorificarii resurselor nici de petrol, nici de gaze, care nu erau ale Petrom, ci ale poporului roman. Si chiar daca o asemenea formula era totusi luata in considerare, -cerintele pietei- si nimic altceva obligau la cedarea exploatarii si valorificarii acestor resurse la preturile pietei, si nu pe daiboj asa cum au acceptat, din pacate, oficialii romani responsabili de privatizare. Cu concursul unor asa-zisi consultanti, veniti din strainatate si pusi pe capatuiala in Romania, resursele atat cele de petrol, cat si cele de gaze au fost evaluate la preturi ridicol de mici. Cumparatorul le-a preluat exploatarea mai pe nimic. Mai mult, nicio legatura in timp nu a fost stabilita in contract cu pretul in evolutie al resurselor de petrol si gaze pe plan mondial. Si, ca un pumnal in inima Romaniei, redeventa platita de OMV pentru exploatarea acestor resurse, fixata la un nivel jenant de mic, n-are voie sa fie modificata timp de 10 ani! Inutil aproape de mentionat ca, in 10 ani, cel putin resursele de petrol se vor fi deja epuizat! Oameni buni, cei ce au negociat din partea romana un asemenea contract trebuie pur si simplu bagati la puscarie! Pentru ca asa ceva este jaf banditesc! Acoperirea pe care semnatarii romani ai unui asemenea contract si-au luat-o prin aprobarea in parlament nu-i absolva catusi de putin de rigorile pedepsirii jafului, pentru ca este dubitativ ca -detaliile- evaluarii resurselor si redeventei au fost desecretizate inainte de votul parlamentar.
Pentru a contura cat de cat dezastrul pe care o asemenea privatizare il produce economiei nationale si buzunarelor consumatorilor sa evidentiem ce spatiu de manevra il puteau oferi resursele interne de gaze, daca se mai gaseau la dispozitia pargiilor autohtone.
Intrucat piata gazelor naturale nu este una concurentiala, reglementarile Uniunii Europene stabilesc ca piata respectiva este supravegheata de o autoritate de reglementare, ce are in atributii si fixarea preturilor de o asemenea natura incat sa se tina cont de cererea si oferta pe piata, de preturile mondiale, dar si sa se evite abuzurile rezultand din pozitiile dominante ale celor doar cativa furnizori. Deoarece asupra pretului gazului la import nu poate exista nicio influenta interna – acesta fiind integral la discretia furnizorului rus, prin intermediarul sau agreat pe piata romaneasca -, singura parghie de manevra pentru pretul final la consumator o putea constitui pretul gazelor din productia interna, daca desigur costul exploatarii permite si, bineinteles, daca mai exista controlul national asupra acestei productii. Acest control a disparut si consumatorul roman va plati scump extravaganta antinationala si neprofesionista a unor oficiali care au fost romani doar cu numele. Si sa fie clar, chiar daca Uniunea Europeana ne obliga sa aducem pretul livrarilor pe piata de gaze din productia interna la -paritate- cu pretul gazelor din import – de ce, ramane un lucru discutabil, dar asta este o alta problema! -, incasarile in plus de la consumatori ar fi intrat fara o asemenea privatizare in conturile statului roman, ce ar fi putut face ceva cu ele. Acum intra in buzunarele unor companii straine, fara vreo justificare si fara ca acestea sa fi avut absolut nici un merit!
