Guvernatorul Bancii Nationale si-a exprimat deschis ingrijorarea ca -dobanzile la depozite au scazut prea mult-, indemnand bancile comerciale sa procedeze la ajustari cat mai urgente. Formularea -dobanzile la depozite au scazut prea mult- este una scarpinata, care nu descrie adevarata dimensiune a problemei. Realitatea este ca dobanzile la depozite au coborat sub rata inflatiei, ceea ce pune in pericol economisirea, rezervorul dezvoltarii pe termen lung.
Dlui Isarescu i s-a facut teama de procesul pe care chiar domnia sa l-a declansat si care, daca nu a scapat de sub control ca in povestea ucenicului vrajitor, tinde sa aiba efecte adverse mai puternice decat cele urmarite.
Periclitarea economisirii se numara printre efectele adverse previzibile ale noii politici a Bancii Nationale, adica a acelei politici pe care a numit-o, mai mult sau mai putin potrivit, -tintirea inflatiei-. O politica de controlare a inflatiei si de lasare relativ libera a cursului valutar, dar care s-a rezumat, de fapt, la combaterea inflatiei pe seama aprecierii leului, deci pe seama adancirii deficitului de cont curent extern, prin incurajarea importurilor si descurajarea exporturilor. Aceasta degradare a situatiei conturilor externe era cel mai probabil efect advers. Combinata insa cu efortul de reducere rapida a dobanzilor, care, la nivelul lor inalt, puteau constitui o atractie pentru capitalurile speculative, ale caror intrari ar fi putut impinge si mai sus leul, aceasta politica nu avea cum sa nu afecteze si economisirea, ca alt principal efect advers.
Ceea ce tinuse economisirea, si deci ceea ce oprise consumul s-o ia razna, asa cum a luat-o in ultimele luni, fusese numai nivelul mai remuneratoriu decat inflatia al dobanzilor la depozitele in lei. In iuresul creat de reducerea cu mare viteza a dobanzilor si de ieftinirea brusca a importurilor din cauza aprecierii leului, economisirea n-a mai putut fi o optiune. De preferat a aparut a fi consumul din import.
Datele statistice din ultimele doua-trei luni vorbesc de la sine: economisirea in lei deja a stagnat, in timp ce consumul bazat pe importuri a scapat caii. Dar o asemenea tendinta duce fie la explozie, fie la ruina treptata.
Dl Isarescu a crezut probabil ca va lovi mai multi iepuri dintr-o singura lovitura. A sperat ca politica sa de noncombat in domeniul cursului, dar de foc incrucisat asupra inflatiei si dobanzilor, va obliga bancile comerciale sa coboare dobanzile la credite, pe seama marjei lor de profit. Bancile nici nu s-au gandit insa sa-si afecteze profiturile si au coborat dobanzile la credite pe seama scaderii dobanzilor la depozite, in masura in care baltesc de lei, dupa ce ani de zile clientii lor, tocmai din cauza dobanzilor mai remuneratorii la lei, au preferat sa faca depozite in lei si, dimpotriva, sa ia credite in valuta. Ca prin scaderea dobanzilor la depozite sub rata inflatiei se pun in pericol pe termen lung economisirea si, deci, dezvoltarea este o alta problema. Care, desigur, este intr-un fel si o problema a bancilor, dar cu mult mai mult este o problema a Bancii Nationale. Ingrijorarea guvernatorului este bine venita. Ramane de vazut daca se mai poate face ceva, caci raul a fost facut!
