In timp ce majoritatea achizitiilor publice sunt legate de numeroase scandaluri sau se incheie prin procese in instanta, peste 237 miliarde de lei au fost economisiti din banul public in ultimii doi ani, ca urmare a realizarii unor astfel de achizitii prin intermediul Bursei Romane de Marfuri (BRM). Aceste rezultate favorabile au fost obtinute de ordonatorii care au apelat la BRM intr-un numar de 71 de licitatii de achizitie. -Din pacate, sute de alte achizitii publice sunt realizate de institutiile statului in mod netransparent, fara a apela la avantajele burselor de marfuri. Banii intra in buzunare individuale sau sustin firma unui functionar dintr-un minister sau altul, ajutata sa castige o licitatie in defavoarea bugetului statului-, a declarat ieri presedintele BRM, Mircea Filipoiu. Potrivit afirmatiilor sale, BRM a inaintat Parlamentului o propunere, potrivit careia toate achizitiile publice de peste cinci miliarde de lei urmeaza sa se realizeze in mod obligatoriu prin intermediul burselor de marfuri. -Desi in proiectul bugetului pe 2000 aceasta prevedere nu este inclusa, avem promisiunea presedintelui Comisiei de Buget-Finante, Banci din Senat, Viorel Stefan, ca Parlamentul va sprijini o astfel de initiativa-, precizeaza Mircea Filipoiu.
In cei opt ani de activitate, Bursa Romana de Marfuri a castigat o experienta importanta in organizarea de licitatii pentru achizitii. Valoarea acestora a crescut de la 40 milioane de dolari in 1998 la 45 milioane de dolari in 1999, pentru a ajunge la 55 milioane de dolari anul trecut. Avantajul apelarii la mecanismele bursiere in realizarea unei achizitii publice tine nu numai de cresterea corectitudinii, transparentei si rapiditatii procesului, dar si de obtinerea unor diferente de pret favorabile bugetului statului si, in cele din urma, favorabile buzunarului cetateanului. Potrivit presedintelui BRM, prin intermediul Bursei Romane de Marfuri, anumite institutii ale statului au reusit sa faca achizitii la pretul in lei de acum doi sau trei ani. Or, fara implicarea bursei si a licitatiei publice cu strigare, achizitia se face la cel mai bun pret din plic, fara posibilitatea imbunatatirii pretului, adica fara introducerea elementului concurential in obtinerea rezultatului financiar optim. Din pacate, insa, foarte putine ministere sau societati cu capital de stat accepta sa vada avantajele mecanismelor bursiere, preferand sa faca in continuare achizitii in afara acestor mecanisme, chiar daca bugetul de stat iese, astfel, in paguba. Prin contrast, 15 ordonatori de licitatii care au acceptat de-a lungul timpului sa faca achizitii prin intermediul BRM au obtinut diferente favorabile, fata de pretul maximal acceptat sau fata de oferta inchisa, de peste 8,62 milioane de dolari, intr-un numar de 95 de licitatii, la care au existat 328 participanti si s-au vandut 636 documentatii. Dintre acestea, CFR Calatori a economisit aproape doua milioane de dolari, SNCFR – 1,6 milioane de dolari, CFR Marfa – 1,54 milioane de dolari, iar Transelectrica – 1,277 milioane de dolari.
Potrivit presedintelui BRM, cateva exemple de reduceri ale pretului de achizitie au fost de-a dreptul uimitoare. Astfel, la finele lunii februarie 2001, BRM a organizat pentru Transelectrica o licitatie internationala de achizitie a 729 transformatoare de curent si tensiune, in urma careia s-a obtinut o diferenta favorabila de circa un milion de dolari. Avand in vedere preturile practicate pentru astfel de echipamente, Transelectrica estima ca va trebui sa plateasca aproximativ cinci milioane de dolari, insa si-a propus sa reduca pretul la 3,5 milioane de dolari apeland la sistemul licitatiei publice cu strigare prin BRM. In final, valoarea de adjudecare a scazut la 1,48 milioane de dolari, adica mai putin cu 33%. Si CCCF SA a reusit sa economiseasca, in mod similar, 800.000 dolari pentru achizitiile specifice de marfuri necesare in anul 2000. Numai la licitatia de achizitie a 10.000 metri patrati de hidroizolatii pentru poduri, pretul a scazut cu 24%, insemnand o economie de 18.000 dolari. Un alt exemplu este cel al TAROM, care a platit pentru achizitionarea carburantului de aviatie necesar in 2000 un pret cu 30 dolari pe tona mai mic decat pretul practicat anterior, ceea ce a insemnat o reducere totala a cheltuielilor aferente cu 24%.
