Mecanismul unic de rezoluție (MUR) este sistemul UE pentru lichidarea ordonată a băncilor care sunt în curs de a intra în dificultate în cadrul uniunii bancare, cu scopul de a se evita operațiuni costisitoare de salvare a băncilor. De la crearea sa în 2015, mecanismul unic de rezoluție a realizat unele progrese în ceea ce privește pregătirea rezoluțiilor bancare, după cum se arată într-un nou raport al Curții de Conturi Europene. Cu toate acestea, Curtea constată că sunt necesare acțiuni suplimentare în anumite domenii esențiale. Comitetul Unic de Rezoluție ar trebui să instituie toate politicile relevante care modelează acțiunile de rezoluție și să remedieze deficiențele care afectează calitatea, adoptarea în timp util și coerența propriei planificări a rezoluțiilor. Alte probleme esențiale, cum ar fi finanțarea în caz de rezoluție și armonizarea procedurilor naționale de insolvență pentru bănci, trebuie soluționate de legiuitori.
Cadrul juridic al mecanismului unic de rezoluție prevede instrumente pentru lichidarea băncilor, odată ce autoritatea de rezoluție – Comitetul Unic de Rezoluție, în cazul băncilor semnificative și transfrontaliere, și autoritățile naționale de rezoluție, în cazul băncilor mai puțin semnificative din jurisdicțiile lor respective – a decis că banca aflată în curs de a intra în dificultate nu poate fi supusă procedurilor de insolvență obișnuite prevăzute de legislația națională. În vederea pregătirii pentru această eventualitate, autoritățile trebuie să întocmească proiecte de planuri de rezoluție pentru fiecare bancă în parte și, ca regulă generală, să actualizeze aceste planuri în fiecare an.
„Mecanismul unic de rezoluție a înregistrat progrese în ultimii ani, însă sunt necesare acțiuni suplimentare pentru o planificare corespunzătoare a lichidării ordonate a băncilor în curs de a intra în dificultate”, a declarat domnul Rimantas Šadžius, membrul Curții responsabil de raport. „Curtea a constatat că politicile adoptate nu abordau încă toate domeniile relevante și prezentau deficiențe. Calitatea planurilor de rezoluție s-a îmbunătățit, dar acestea nu erau întotdeauna în conformitate cu cerințele. Mai mult, Comitetul Unic de Rezoluție nu a identificat și nu a abordat în mod corespunzător obstacolele din calea posibilității de rezoluție a unei bănci. Remedierea acestor deficiențe ar ajuta la asigurarea faptului că nota de plată nu va fi achitată tot de către contribuabili”.
Opțiunea aleasă ca instrument de rezoluție și eficacitatea sa depind, printre altele, de remedierea sau de înlăturarea obstacolelor semnificative din calea posibilității de rezoluție a unei bănci. Or, Curtea observă că comitetul s-a abținut de la identificarea unor astfel de obstacole până în prezent, nerespectând astfel normele armonizate. În aprilie 2020, comitetul a emis documentul intitulat Expectations for Banks, prin care solicita băncilor să își consolideze anumite aspecte legate de posibilitatea lor de rezoluție până la sfârșitul anului 2023. Niciun astfel de termen nu este însă prevăzut de legiuitori.
Acoperirea necesarului de lichidități în caz de rezoluție continuă să reprezinte un aspect problematic și poate restrânge opțiunile de rezoluție în modul cel mai eficient a unei bănci. Deși Eurogrupul a decis recent să reformeze Mecanismul european de stabilitate și să creeze un mecanism de sprijin comun pentru Fondul unic de rezoluție, acest din urmă mecanism se poate dovedi insuficient pentru asigurarea finanțării. Comitetul Unic de Rezoluție nu a adoptat încă politica sa în ceea ce privește „continuitatea financiară”.
Politicile importante care lipsesc la nivelul comitetului includ guvernanța solidă și schimbul de informații în cursul rezoluției unei bănci, în condițiile în care deciziile trebuie luate în regim de urgență extremă. Potrivit Curții, tratamentul băncilor nu este încă uniform, din cauza divergențelor care există, de exemplu, în evaluarea funcțiilor critice și a interesului public. De asemenea, în pofida recomandării formulate în raportul de audit al Curții din 2017 privind Comitetul Unic de Rezoluție, politicile nu erau nici acum obligatorii pentru echipele interne de rezoluție (inclusiv pentru personalul comitetului și pentru cel al autorităților naționale de rezoluție), ceea ce le oferea acestora o marjă largă de apreciere în elaborarea planurilor de rezoluție. De asemenea, au existat întârzieri în ceea ce privește adoptarea de către comitet a planurilor de rezoluție pentru băncile aflate în sfera sa de competență.
Curtea semnalează alte probleme importante care țin de legiuitori: nevoia unei mai bune alinieri între cadrul de rezoluție și diversele cadre naționale în materie de insolvență aplicabile băncilor; faptul că normele privind repartizarea sarcinilor și ajutorul de stat diferă în funcție de opțiunea aleasă pentru o bancă aflată în curs de a intra în dificultate (rezoluția sau insolvența). În fine, Curtea recomandă ca legislația să stabilească praguri obiective și cuantificate pentru declanșarea măsurilor de intervenție timpurie și pentru a se decide dacă o bancă este în curs de a intra în dificultate sau este susceptibilă de a intra în dificultate.
Acest audit a reexaminat situația problemelor identificate de Curte în primul său raport privind politicile Comitetului Unic de Rezoluție referitoare la planificarea rezoluțiilor, axându-se în mod specific pe planurile de rezoluție ale băncilor mai puțin semnificative, raport care este disponibil pe site-ul eca.europa.eu în 23 de limbi ale UE.
Curtea de Conturi Europeană are obligația de a raporta în fiecare an cu privire la datoriile contingente care decurg din îndeplinirea de către mecanismul unic de rezoluție a sarcinilor care îi revin în temeiul Regulamentului privind mecanismul unic de rezoluție, raportul pe 2019 fiind disponibil aici. Supravegherea la nivelul UE a ajutoarelor de stat acordate băncilor a fost, de asemenea, subiectul unui raport recent al Curții.
O publicație recentă a Comitetului de contact al instituțiilor supreme de audit din UE prezintă constatările unor audituri naționale paralele cu privire la rezoluția bancară desfășurată în șapte state membre.
