Dupa asa-zisa revolutie din 1989, toata lumea si-a frecat mainile si a zis ca e rost de facut bani. S-au deschis chioscuri, apoi zeci de mii de firme, unele cu capital mixt, roman si strain, care beneficiau de scutiri de impozite. Ulterior, au venit si companii multinationale, pe o piata care se anunta ca un burete pentru investitiile straine. Nimic mai firesc, daca tot ne laudam ca incurajam capitalismul salbatic, bazat doar pe cerere si oferta. Doar ca in tara lui Dracula a existat si exista o mica problema: romanul are in sange, de sute de ani, nu comertul cinstit, ci mica japca, chilipirul si ciupitul de pe unde se poate, pe principiul -daca nu curge, pica-. Adanc inradacinata in identitatea nationala, aceasta mentalitate s-a transferat si asupra celei mai mari parti a firmelor autohtone, mai exact asupra patronilor acestor firme. Te-ai fi asteptat ca macar la cele straine sa gasesti altceva. Insa reprezentantele locale ale acestora sunt populate tot de acest sublim personaj, romanul…
Ce este clientul unei firme? Conform cursurilor si manualelor, acesta reprezinta persoana care iti pune (ca firma) paine pe masa, fara de care nu existi – -clientul nostru, stapanul nostru-, cum ar fi tratat in orice carciuma din lumea civilizata. Uitati definitiile acestea intelectuale si faceti o plimbare prin majoritatea firmelor din Romania pentru a observa cum face romanul afaceri. Reteta este simpla: un pic de -papagal- la inceput (iar in aceasta arta, se stie, romanul este maestru), tabaratul pe potentialul client si umplutul capului cu fel de fel de promisiuni dulci si roz (chiar daca nu vrea, nu conteaza) cu un singur scop: incheierea contractului. Si apoi, atitudinea furnizorului de produse sau servicii se schimba brusc, acesta devine distant si-si priveste clientul superior. -Ce vrei dom*le? Si daca e expirat, ce? Te-am pus eu sa cumperi? De ce nu esti atent? Nu vezi ce scrie acolo, ca marfa vanduta nu se returneaza?-. Nu cred ca exista persoana din Romania care sa nu fi trecut prin aceasta experienta -educativa- macar o data. Exemplele sunt multe, de la vanzatorul de sosete de 10.000 de lei din colt, pana la gigantii veniti sa caute aur prin telecomunicatiile romanesti sau prin rezervoarele poporului acesta darnic, mereu dornic sa epateze cu orice pret. Degeaba cheltuiesc societatile mari o caruta de bani pe spoiala europeana cu care-si imbraca serviciile saracacioase. Degeaba se chinuiesc sa angajeze tineri care sa raspunda la telefoane politicos si serviabil sau sa vanda cu zambetul pe buze, mereu gata sa ajute clientul. Pentru ca imaginea vanzatoarei acre, mereu isterica, de la Alimentara ceausista, in fata careia trebuia sa mergi cu caciula in mana ca sa iei un pachet de unt s-a transferat in randul conducerii sau, cum e la moda, al -managementului-. Inainte sa cumperi (indiferent despre ce e vorba), directorii sunt numai zambet. Dupa ce ai incheiat contractul, nu mai esti client, ci inca un papagal fraier, care si-a donat banii munciti aprig spre sprijinirea constructiei de viloaie si a achizitionarii de masini de neam prost. Asa se fac -afaceri- in Romania -capitalista- sau -europeana-, sau ce termen o mai fi la moda acum. Doar firmele vin si pleaca, clientii raman…
