Bratislava s-a confruntat cu un parcurs spectaculos in calea spre Uniunea Europeana, depinzand, exclusiv, de politica interna a tarii, dar si de tensiunile existente inca dinaintea deschiderii negocierilor.
Inca din 1997, in cadrul summit-ului de la Luxemburg, s-a constatat ca Slovacia nu indeplinea criteriile politice necesare pentru intrarea in spatiul comunitar, motiv pentru care a fost invitata sa inceapa negocierile abia dupa alegerile parlamentare, din 1998. Cu un picior in groapa, foarte aproape de a nu se numara printre tarile valului de extindere din 2004, Slovacia a fost implicata in scandaluri precum cel privind frauda unui oficial a carui firma participa la licitatii pentru fonduri UE.
Si totusi, aderarea s-a produs in ciuda economiei vulnerabile si a problemelor etnice. Sectorul bancar, telecomunicatiile si energia au fost privatizate pe ultima suta de metri, intre 2001 si 2003, guvernul incercand sa ademeneasca investitori straini, prin micsorarea taxelor. Mai mult, firmele erau scutite de taxe timp de cinci ani daca investeau cel putin doua milioane de euro in 75% dintr-o companie autohtona. Taxele pe veniturile personale si pe profitul companiilor a fost adus la rata unica de 19%, abia in 2003, imbunatatindu-se astfel situatia macroeconomica si inregistrandu-se o crestere a Produsului Intern Brut pe cap de locuitor. Insa punctele slabe, precum inflatia si deficitele bugetare, alaturi de marea problema a Slovaciei, somajul, s-au facut resimtite atunci cand a venit vorba de intrarea in UE. Ca si la noi, un domeniu spinos a fost agricultura, care a inghitit aproape 20.000 milioane de euro anual din fondurile europene, peste o treime din deficitul de hrana si de comert agricol fiind atribuita importurilor.
Referendumul care avea sa decida intrarea Slovaciei in UE a creat mari emotii oficialilor de la Bratislava. Pentru validarea acestuia, legislatia impunea o prezenta de peste 50% din populatie, in timp ce la ultimele scrutinuri se inregistrase o prezenta extrem de scazuta la urne, nu doar din cauza lipsei de interes a cetatenilor fata de UE, cat de nemultumirea acestora fata de reformele uneori prea bruste.
Crispare si constrangeri
Daca restul tarilor candidate au avut doi ani de negocieri in plus fata de Slovacia, aceasta a reusit totusi sa obtina 23 de perioade de tranzitie si 2,3 miliarde de euro, o suma de opt ori mai mare decat ajutorul alocat pentru perioada de preaderare. Comisia Europeana puncta patru probleme pe care Bratislava trebuia sa le rezolve inainte de luna mai a anului 2004, una dintre ele fiind reglementarea sectorului concurentei, iar celelalte referindu-se la nevralgia agriculturii. Cu toate acestea, inertia politica a comunismului se facea simtita. Alegerile demonstrasera deja orientarea prooccidentala a slovacilor, satui ca tara lor sa mai fie -gaura neagra a Europei-, asa cum o numise Madeleine Albright. Insa comunitatea roma a ramas o problema spinoasa, nerezolvata.
In 2004, Slovacia a lansat trei programe dedicate romilor, menite sa le imbunatateasca situatia in domeniul educatiei, sanatatii si al aplicarii legilor antidiscriminatoare, principalul finantator al acestora fiind Uniunea Europeana, care a scos din vistierie circa cinci milioane de euro in acest sens.
Stat tanar, Slovacia a avut numeroase probleme in privinta minoritatilor, dar cele mai grave ii vizau pe romi, ale caror standarde de viata erau mult sub media nationala, expusi la inegalitati sociale si excludere din comunitate, la discriminare in cadrul sistemului juridic.
Toate aceste date erau mentionate si in raportul preaderare al Comisiei, intre implementarea legilor si aplicarea lor existand o prapastie in cazul romilor, in conditiile in care numarul acestora este de aproximativ 400.000, intr-o tara cu o populatie de 5,4 milioane. In 2001, ciocnirile dintre etnia roma si restul cetatenilor au atras atentia intregii lumi prin moartea lui Karol Sendrei, arestat, impreuna cu fiii sai, in urma unei altercatii cu primarul localitatii Magnezitovce. Romii au fost tinuti la politie, legati de un calorifer si batuti toata noaptea, Karol Sendrei decedand in urma ranilor provocate de politisti. In plus, animozitatea slovacilor fata de aceasta etnie s-a manifestat deschis prin semnaturi ale locuitorilor impotriva relocarii a cinci familii rome in orasul Medzilaborce. Chiar in ajunul aderarii, presedintele Schuster a trebuit sa discute cu liderii comunitatii pentru a preveni blocarea granitelor si a soselelor, pe care romii intentionau sa o provoace. UE a alocat circa 17 milioane de euro destinate programelor de asistenta pentru romii din Slovacia, oferta nu doar altruista, dat fiind ca mii de membri ai etniei cer in continuare azil in restul tarilor europene.
