Dat fiind gradul ridicat de fragmentare a proprietatii agricole in Romania, cu consecinte evidente asupra dimensiunii reduse a exploatatiilor agricole, competitivitatea produselor romanesti este serios afectata, iar costurile pe termen scurt pentru eficientizarea acestora includ nu numai costuri de retehnologizare si eficientizare, ci si costuri de aliniere la standardele sanitare si fitosanitare, cat si alte norme ale Uniunii Europene. Potrivit studiului PAIS II elaborat anul trecut de catre Institutul Eurpean din Romania pe tema evaluarii costurilor si beneficiilor aderarii tarii noastre la UE, cele mai afectate de introducerea noilor standarde de calitate si norme sanitare si fitosanitare vor fi exploatatiile agricole de mici dimensiuni.
In aceste conditii, demararea unui program de identificare a masurilor de sustinere a fermelor de semisubzistenta pentru sustinerea exploatatiilor agricole de mici dimensiuni care pot fi viabile constituie o categorie de -investitii obligatorii- pentru competitivizarea agriculturii romanesti si pentru a crea premisele valorificarii beneficiilor derivate din statutul de membru al Uniunii Europene. Faptul ca cea mai mare parte a productiei agricole este obtinuta in cadrul exploatatiilor agricole private constituie un element de natura sa transfere cea mai mare parte a costurilor implementarii standardelor sanitare si fitosanitare prevazute in cadrul PAC la nivelul exploatatiilor agricole private de mici dimensiuni. Elementele de cost aferente implementarii PAC vor fi suportate in mod direct de producatorii agricoli, neexistand nici o componenta in cadrul PAC de acordare a unor facilitati fermelor de mici dimensiuni. Astfel, cei mai afectati vor fi micii fermieri, datorita capacitatii financiare reduse care nu le permite, simultan, implementarea standardelor PAC si eficientizarea productiei. In acest context, studiul in cauza recomanda guvernului aplicarea uneor serii de masuri pentru ca Romania sa poata fi un beneficiar net al PAC, si nu doar un contributor net. Printre acestea s-ar numara necesitatea reducerii dimensiunii populatiei ocupate in agricultura si asigurarea de alternative de ocupare si venit, in contextul mai larg al abordarii problematicii din perspectiva dezvoltarii rurale, corelata cu crearea de exploatatii economice viabile, prin eforturi de reducere a gradului de fragmentare a exploatarii fondului funciar.