Guvernul Romaniei a adoptat, intr-un secret absolut, demn de cauze mai bune pentru cetatenii Romaniei, o hotarare prin care a mai dat, intr-un mod de-a dreptul naucitor, un balon de oxigen Societatii Nationale Tutunul Romanesc (controlata de Ioan Niculae, prin intermediul InterAgro SA). Evenimentul s-a produs in sedinta de miercuri, 13 noiembrie, ne-au informat surse confidentiale, zi in care pe site-ul oficial al guvernului este publicata doar o informare privind adoptarea, prin HG, a zilei nationale fara tutun.
Hotararea se refera la -trecerea in proprietatea statului si administrarea unor institutii publice a unor active din patrimoniul SN Tutunul Romanesc prin executarea silita a acestora-, in contul datoriilor restante, de 767 miliarde de lei, la bugetul de stat.
Este pentru prima oara cand o societate -nationala-, ca cea controlata de Ioan Niculae, este -rezolvata- de datoriile la buget (pentru a i se putea elibera autorizatie de comercializare a tigaretelor), intr-un asemenea mod. Adica, prin executare silita inainte de ajungerea la scadenta a datoriilor (exigibilitatea acestora), stabilita de executiv, prin ordonanta de urgenta, la data de 20 dcembrie.
In decurs de numai un an, statul a vandut (cesionat) catre InterAgro pachetul majoritar la SNTR pentru -dobanda- la 10 milioane de dolari, -cumparand- acum (executand silit) ceva cladiri si terenuri pentru care a -platit- (nu a mai incasat) impozite de 23 milioane de dolari (767 de miliarde de lei), echivalentul a circa 80.000 de lei pe cap de roman platitor de impozite. Printre activele preluate se regasesc vilele si clubul preluate de la Banca Turco-Romana, precum si un teren pe malul lacului Baneasa (construibil, se spune in hotarare), pentru care SNTR nu detine, dupa stiinta noastra, titlu de proprietate.
Valoros sau fara rost
Miercuri, intr-o fatidica zi de 13 a lui Rapciune, Guvernul Romaniei a adoptat hotararea privind -trecerea in proprietatea statului si administrarea unor institutii publice a unor active din patrimoniul Societatii Nationale Tutunul Romanesc prin executarea silita a acestora. Printre activele trecute in proprietatea statului se regasesc:
– un teren din Bucuresti din zona Ilioara, aferent fostei fabrici de piese de schimb
– depozitul din sediul SNTR central din Bulevardul Regiei (fost sediu al fabricii de fermentare Bucuresti, in prezent nefunctional)
– sediul -fermentarii- Timisoara, plus o alta cladire
– doua cabane, dintre care una este cea de la Ranca, din Muntii Parangului
– sediul administrativ de la Fabrica Sfantu Gheorghe, cu toate utilitatile
– vilele din parcul rezidential Baneasa (numerele 1, 18 si 56), plus clubul despre care de mult timp mergea vorba ca ar fi poftit de o inalta oficialitate
– un teren pe malul lacului Baneasa, pare-se cel folosit de SCCIT (Statiunea Centrala de Cercetare pentru Cultura si Industrializarea Tutunului) Baneasa, cu o suprafata de 7,45 hectare, teren ce valoreaza, la pretul pietei, 10-20 milioane de dolari (in hotararea de guvern este specificat drept construibil, uitandu-se faptul ca specialistii Ministerului Agriculturii apreciasera drept ilegala scoaterea acestuia din circuitul agricol) Problema este ca SNTR nu avea, potrivit ultimelor informatii pe care le detinem, titlu de proprietate pe acel teren. Si daca l-ar fi obtinut -pe sest-, zilele trecute, situatia tot -extravaganta- ramane.
Dupa cum se poate observa, ultimele doua pozitii par a reprezenta miza unei afaceri, celelalte fiind, in majoritatea lor, inutile societatii controlate de omul de afaceri Ioan Niculae.
Incredibil! Executare inainte de termen
Un aspect deosebit de grav vizavi de hotararea de guvern este cel de ordin procedural, deoarece avem de-a face aici cu executarea silita a unor datorii inainte de termen, mai precis inainte de scadenta acestora. Adicatelea, avem una bucata scadenta la data de 20 decembrie 2002, -corectata- de guvern cu una bucata hotarare de executare silita cu o luna inainte de scadenta (13 noiembrie 2002), pentru indeplinirea unui obiectiv imediat al SNTR, pe care-l vom exemplifica in cele ce urmeaza. Societatea Nationala Tutunul Romanesc a beneficiat prin Ordonanta de Urgenta 180/2001 (n.b. – publicata in -Monitorul Oficial- in preajma Craciunului, in timp ce aceasta hotarare va fi publicata, probabil, in timpul summitului de la Praga), prin care i-au fost reesalonate sau anulate datorii, majorari si penalitati de intarziere de ordinul miilor de miliarde de lei. Mai mult, prin aceeasi ordonanta, SNTR a mai beneficiat de o clauza, probabil unica in intreaga legislatie romaneasca, ce reglementeaza reesalonarile de datorii (facem aici referire la prevederea legala care da dreptul SNTR de a amana plata datoriilor curente pana la data de 20 decembrie a fiecarui an). Unde-i lege nu-i tocmeala, zice o idealista (sau obedienta, daca privim din alt unghi) vorba din popor. Aceleasi legi ale Romaniei spun insa urmatoarele:
– Obligatiile bugetare sunt scadente la termenele prevazute de reglementarile legale (art. 9 din Ordonanta nr. 11 din 23/01/1996, privind executarea creantelor bugetare.
– Executarea silita a creantelor bugetare poate fi pornita numai in temeiul unui titlu executoriu emis de organul competent, potrivit legii (…). Titlul de creanta devine titlu executoriu la data la care creanta bugetara este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege (art.25 din aceeasi ordonanta).
Or, scadenta este la 20 decembrie, iar executarea silita a bunurilor se hotaraste in guvern la 13 noiembrie pentru toate creantele bugetare (datorii restante la plata accizelor, TVA si altele) la data de 11 noiembrie – 767 miliarde de lei. De ce aceasta graba, care unui naiv sau neavizat ar putea chiar sa-i para laudabila? Din doua motive, spun sursele. In primul rand, deoarece in cazul neplatii datoriilor la scadenta (20 decembrie 2002), cadea reesalonarea facuta de Craciunul trecut. Astfel incat la datoriile restante s-ar mai fi adaugat alte 3.000 miliarde de lei, reprezentand reesalonari si scutiri de majorari si penalitati de intarziere. Atunci sa fi vazut executare silita…
Al doilea motiv este la fel de practic. In luna iulie a anului in curs, Parlamentul Romaniei a aprobat Legea 521 (publicata la data de 2 august in -Monitorul Oficial-), privind regimul de supraveghere si autorizare a productiei, importului si circulatiei unor produse supuse accizelor. Aceasta prevede ca, incepand cu ziua imediat urmatoare celei de 15 noiembrie, autorizatiile de comercializare a tigaretelor (in acest caz) devin nule de drept, trebuind obtinuta o noua autorizatie. Aceasta din urma neputand fi eliberata decat daca solicitantul, recte SNTR, facea dovada ca este la zi cu datoriile la buget. Cum la data de 11 noiembrie statul roman avea titluri de creanta la SNTR (altfel spus, SNTR datora bugetului) 767 miliarde de lei, este la mintea cocosului ca SNTR si-ar fi pierdut dreptul de comercializare a tigarilor chiar de alaltaieri (16 noiembrie). Asa, hotararea de guvern ar fi fost de asteptat doar pana la publicarea acesteia in -Monitorul Oficial-. Nici acest moment nu a mai fost asteptat, surse din -Tutunul Romanesc- informandu-ne ca noua autorizatie de comercializare a SNTR ar fi fost ridicata inca de vineri seara (?!?). Hocus-pocus!
Punctul pe i
La data de 11 mai 2000, Ioan Avram Muresan, ministrul de atunci al agriculturii, semna contractul prin care Ioan Niculae devenea proprietarul SNTR, in calitate de presedinte al grupului de firme InterAgro, cumparatorul actiunilor. Pretul, 40 milioane de dolari, din care 10 milioane de plata in cel mult 10 zile de la semnarea contractului. Firma lui Niculae nu a mai apucat sa verse restul de 30 milioane de dolari, din cauza contestarii privatizarii de catre unul dintre contracandidati, Leaf Tobacco A. Michailides, condusa de un grec cam de acelasi calibru cu Niculae, dar cu mai mult -lipici-, la acea vreme, in mediul politic romanesc. Acesta a castigat batalia in justitie, privatizarea fiind anulata. A ramas problema celor 10 milioane de dolari platite ca avans de InterAgro, suma din care cea mai mare parte isi luase deja zborul spre Ministerul Finantelor, astfel incat MAAP a returnat o parte din bani in octombrie-noiembrie 2000, restul fiind achitati de la Finante la InterAgro, via MAAP undeva in a doua jumatate a anului 2001. Cele 10 milioane de dolari au fost platite leu pe leu, atat cat platise avansul societatea controlata de Niculae, ne-au spus surse din MAAP. -De-aici insa, spun sursele, datoria MAAP catre InterAgro s-a calculat extrem de alambicat. S-au luat dolarii, s-au transformat in lei, s-au adaugat dobanzi, penalitati, s-au scazut platile facute de stat, la cursurile de schimb <dorite>. Dupa care s-au transformat, tot prin <artificii> valutare, ajungandu-se la suma dorita pe principiul <mana este mai iute ca ochiul>-.
Reconstituind cele de mai sus, rezulta ca statul, prin Ministerul Agriculturii, a vandut (cesionat) catre InterAgro pachetul majoritar la SNTR pentru -dobanda- la 10 milioane de dolari, dupa care a -cumparat- (executat silit) ceva cladiri si terenuri, pentru care a -platit- (nu a mai incasat) impozite de 23 milioane de dolari (767miliarde de lei), echivalentul a circa 80.000 de lei pe cap de roman platitor de impozite. Pai, daca baronii finantelor administrau asa o societate comerciala, de mult le vindeau portareii tablourile de pe peretii vilelor!
Cat valoreaza vilele BTR?
Acum sa spunem ca aceeasi hotarare de guvern prevede instituirea unei comisii de evaluare a bunurilor care trebuie sa-si finalizeze -expertiza- pana la data de 10 decembrie 2002. Dupa care se va totaliza valoarea activelor, luandu-se ca termen cea mai mica valoare dintre cea de inventar si cea reiesita din expertiza, SNTR fiind obligata sa achite eventualele diferente pana la data de 18 decembrie. Va fi foarte interesant de vazut atunci ce valoare vor capata vilele si clubul din Parcul Rezidential Baneasa, luate de SNTR de la defuncta Banca Turco-Romana in contul unei datorii de peste sapte milioane de dolari (valoarea la care au si fost inregistrate in contabilitate), dar -pretuite- de PriceWaterhouseCoopers la mai putin de patru milioane de dolari. Oare cat de mica va fi ocaua?
Cine pe cine executa la terenul din Baneasa?
Terenul de la SCCCIT Baneasa este o alta (ne)cunoscuta. Amplasat intr-un decor natural feeric, pe malul Lacului Baneasa, in apropierea -turnului- unei televiziuni particulare (am dat-o ca reper), terenul cu pricina a fost de mult ochit atat de samsarii de terenuri, cat, mai ales, de potentatii zilei, posesori de averi (ne)impozitate, dornici de inca o vila de lux. Problema acestui teren este faptul ca SNTR nu are titlu de proprietate pe cele 7,45 de hectare, asa ca de unde executare silita, la ce? Din vreun joben guvernamental sau al administratiei locale? Pentru ca, daca totusi s-a obtinut un titlu de proprietate pe terenul in cauza, acesta ar fi trebuit evaluat, dupa care AGA de la SNTR ar fi constatat majorarea cotei de participatie a statului cu valoarea aferenta terenului, ceea ce ar fi dus inevitabil la pierderea controlului InterAgro asupra SNTR. Sursele noastre spun ca ar exista un studiu care ar -cota- terenul la 10 milioane de dolari (pretul zonei este chiar mai mare), dar este lesne de imaginat ce cutremur ar fi provocat o majorare cu 350 de miliarde a capitalului social al SNTR (acesta este de circa 780 miliarde de lei, subscris, dar nevarsat in totalitate).
-Tutunul- strange cureaua, Interaction umple teschereaua
Si, pentru a mia oara, cand se va decide MAAP-ul ministrului Ilie Sarbu sa solicite explicatii asupra distributiei de tigarete la societatea unde detine prin ADS 47% din actiuni? Aceasta pentru ca, in timp ce restantele la buget s-au apropiat de 800 miliarde de lei, SC Interaction SRL (Ioan Niculae – 51,3%), firma care se ocupa cu distributia de tigarete, era in luna octombrie in topul datornicilor SNTR, cu 90 miliarde de lei. Desi distributia in cazul Interaction se reduce la emiterea de facturi cu adaos de 5,5% catre adevaratii distribuitori (-capusa-, cum se spune popular), totalul fiind in 2002 de sute de miliarde. Faptul ca ar mai avea Interaction si credite de achitat, in septembrie firma garantand cu drepturile de creanta, ce decurg din contractele de distributie incheiate cu mai mult de 10 societati comerciale, un credit de la Banca Tiriac, nu ar putea explica indatorarea, intr-o asemenea masura, a Interaction catre SNTR.
