Romania a repartizat cea mai mare parte a resurselor disponibile prin SAPARD pentru dezvoltarea infrastructurii rurale. Dintre statele europene proaspat membre ale UE sau candidate, numai Polonia a mai acordat un procent similar acestei destinatii. Date fiind o serie de trasaturi comune (dimensiunea sectorului agricol, precum si valoarea absoluta a fondurilor SAPARD), pentru Romania se poate dovedi utila raportarea cu prioritate la experienta poloneza, atat pentru perioada de pre-aderare, cat si pentru aceea de dupa dobandirea calitatii de membru, sustine un studiu al Institutului European din Romania – -Dileme ale europenizarii politicii de dezvoltare rurala. Implicatii pentru Romania-, publicat recent.
Intre cele doua state exista o serie de similitudini la nivelul abordarii acestei problematici, dar si la cel al masurilor luate – de la investitiile pentru exploatatiile agricole, pana la masurile agro-ambientale sau diversificarea activitatilor rurale. Cu toate acestea, Romania se particularizeaza prin includerea unui numar mai mare de masuri in Planul SAPARD. Fata de Polonia, ea aloca o pondere mai mica procesarii si marketingului produselor agricole si piscicole, pentru a sustine si crearea grupurilor de producatori, masurile de control al calitatii si de protectie a consumatorilor, managementul resurselor de apa, precum si impadurirea si masurile forestiere. Mai mult, Romania pare a fi singura tara care aloca fonduri pentru managementul resurselor de apa si este totodata tara care acorda cea mai mare importanta impaduririi si masurilor forestiere, lucru explicabil insa prin situatia grava in care se afla aceste sectoare si dificultatile structurale intampinate de catre autoritatile de resort in solutionarea acestora. Conform studiului IER in cauza, meniul SAPARD poate fi considerat satisfacator, cu atat mai mult cu cat programul este si un exercitiu necesar pentru aplicarea politicii comunitare de dezvoltare rurala dupa aderare. Principala presiune insa pe care a presupus-o europenizarea in faza de preaderare a rezultat din implementarea masurilor prevazute in programele SAPARD. In cazul particular al Romaniei, dificultatile de implementare au fost acute inca de la lansarea programului, acreditarea Agentiei SAPARD fiind intarziata pana la jumatatea anului 2002, iar din ansamblul masurilor planificate numai 6 sunt functionale in prezent. Pe de alta parte, -cererea- de fonduri s-a caracterizat prin insuficienta informare si pregatire. In plus, sistemul de gestiune financiara, bazat pe avansarea intregii sume necesare de catre beneficiari si decontarea ei ulterioara in limita contributiei publice, pe baza documentelor justificative, a fost unul dintre impedimentele majore in accesarea fondurilor SAPARD.
