Ne punem rau cu UE pentru mize neonorante!

Pentru ceea ce a ajuns România de azi nu există probabil ceva mai semnificativ decât conflictul care opune guvernarea actuală a ţării – ţară abia intrată în Uniunea Europeană – chiar organismului executiv al acesteia din urmă, Comisia de la Bruxelles, pe tema taxei de primă înmatriculare a autoturismelor. Să reţinem îndeosebi două lucruri: tema însăşi a conflictului şi faptul că această confruntare are loc chiar de la început, practic odată cu aderarea!

Păşindu-se cu un conflict în Uniunea Europeană, se dă apă la moară tuturor acelora care – deloc puţini – care n-au privit cu ochi buni aderarea României, avertizând şi iar avertizând asupra problemelor pe care acesta le va face Uniunii Europene.

Tema, însă, a conflictului aduce în atenţie lucrurile cele mai puţin onorante, chiar jenante. Pentru ce guvernul actual al României îşi pune carul în pietre riscând să primească sancţiuni din partea executivului de la Bruxelles?! O face cumva pentru apărarea vreunei industrii care caută să scoată capul şi mai are nevoie să câştige ceva timp până s-o facă, încercându-se de fapt ca acest cap să nu-i fie amputat de concurenţa comunitară încă înainte de a ieşi la suprafaţă?! sau caută cumva guvernul să protejeze nişte viitori perdanţi ai apartenenţei ţării la UE – să zicem, oierii tradiţionali care scoteau formidabila brânză tocmai făcând transhumnanţă, mulgând oile cu mâna şi fermentând laptele în condiţii de stână?! Doamne păzeşte, nimeni în România dintre guvernanţi nu se gândeşte măcar să ridice asemenea probleme la Bruxelles! Industriile şi oierii pot să moară! Nu interesează pe nimeni. Cu maşinile însă este altceva! Miza pentru care guvernul actual se încumetă să înfrunte Comisia de la Bruxelles este, din punct de vedere al demodatului interes naţional, nu doar derizorie, dar pe fond chiar grotească. În introducerea taxei pentru înmatriculare în România este vorba de nimic altceva decât de interesele financiare ale producătorilor (de altfel străini) de automobile din România şi ale importatorilor de maşini străine în România. Apărarea ţării de invazia de automobile -second hand- şi prezervarea mediului sunt poveşti. Dacă ar fi vorba de aşa ceva s-ar fi introdus o taxă ecologică, stabilită pe cu totul alte criterii şi fără anomaliile taxei de primă înmatriculare (care, de pildă, exceptează vehiculele grele!).

Cei interesaţi în existenţa acestei taxe sunt gata să tensioneze raporturile cu noua structură din care face parte România doar pentru a-şi promova interesele proprii! Impresia generată la Bruxelles va fi probabil execrabilă. Dacă guvernanţii români s-ar fi bătut, până-n pânzele albe, pentru vreun sector în restrişte sau de perspectivă, chiar şi în cazul în care nu se avea câştig de cauză măcar se va fi admirat faptul că românii s-au bătut pentru ceva stimabil. Aşa se va spune că a ridicat coada capra râioasă.

Episodul arată la fel de semnificativ şi cam ce gen de economie se construieşte în prezent în România. Nu economia reală se află în atenţia şi preocupările guvernanţilor români! Fiscalitatea, de pildă urmăreşte nu promovarea acesteia, ci doar procurarea de fonduri în sine pentru care nu există o viziune de cheltuire care să ducă la dezvoltare! În vizor este importul şi iar importul, pentru că importul aduce îmbogăţirea unora pe seama celor mulţi!