Unul din motivele pentru care bursa nu este ceea ce ar trebui sa fie la un deceniu de la reinfiintarea in Romania – deceniu aniversat in acest sfarsit de an – il constituie, culmea!, rolul nefericit jucat de privatizare.
Bursa a pornit gratie celei mai searbede si inconsistente forme ale acesteia: asa-numita privatizare in masa prin cupoane. Ani de zile, actiunile tranzactionate in bursa au constituit de fapt interfata acestor cupoane. Nu analizam aici cum s-au alocat si unde au ajuns cupoanele de privatizare distribuite cu titlul gratuit. Ne rezumam a arata doar ca aceasta forma de privatizare nu a indus restructurari in economia reala, ceea ce in timp s-a reflectat si in bursa.
Din pacate, rolul privatizarilor reale a fost si mai negativ pentru bursa. Privatizarile s-au facut aproape toate cu derogari de la reglementarile pietei de capital, fara obligatii de reprezentare in bursa, de majorari de capital in bursa, de respectare a actionarilor minoritari si altele asemenea. Cotarea in bursa nu a prezentat interes pentru companiile privatizate, in masura in care acestea au putut colecta mai lesnicios fonduri prin aranjamente in spatele usilor inchise. De altfel, mai toate privatizarile facandu-se de fapt in sistem clientelar, insisi noii patroni n-au avut nici un interes de a-si expune afacerile transparentei cerute de listarea in bursa.
Aproape un paradox, insa, nu numai capitalistii romani s-au ferit de transparenta bursei ca dracu* de tamaie, ci si, iarasi culmea!, capitalistii straini. La capitolul transparenta, au cazut la examen tocmai -examinatorii-, respectiv cei veniti din afara prin Romania sa promoveze sau sa impuna regulile concurentei si economiei de piata. Aproape toate companiile straine de renume care au preluat firme de stat romanesti cotate in bursa s-au straduit, imediat dupa preluare, sa achizitioneze intreg capitalul firmelor pentru a scapa de actionarii minoritari si a se transforma in societati inchise, delistandu-se din bursa. O alta explicatie decat evitarea exigentelor transparentei bursei nu poate, din pacate, exista. La adapost de obligatiile de transparenta implicate de prezenta in bursa, s-au putut executa fara probleme transferuri de profit pe alte piete si s-au putut promova preturi in defavoarea consumatorilor interni. Cum s-ar putea dezvolta o piata bursiera cand tocmai corifeii principali fug de ea ramane un mare semn de intrebare. Din pacate, nu se poate decat constata ca tocmai popa n-a facut ceea ce propovaduia popa!
Si, daca pana si capitalistii straini au fugit de transparenta bursei, de ce ne-am mira ca autoritatile de la Bucuresti nu s-au invrednicit mai mult in domeniu. Probabil, in proportie de o treime, deficitele bugetare de-a lungul ultimilor 10 ani au fost finantate prin imprumuturi de pe piata interna (restul de pe piata externa). Concret, au fost lansate titluri de stat care au fost achizitionate de banci si statul a folosit banii pentru acoperirea unor cheltuieli peste veniturile curente. La ce preturi s-au facut achizitiile, ca si eventualele schimburi intre banci, a ramas cam in ceata pentru ca n-a fost organizata de fapt o piata secundara a titlurilor de stat, care ar fi impus inerent un pret real. In lipsa unei piete secundare a titlurilor de stat, nu a existat nici un reper al rentabilitatii financiare a titlurilor pe termen lung. De pilda, municipalitatile, in vederea colectarii de fonduri pentru dezvoltare, nu pot emite obligatiuni care sa aiba un reper de piata pentru remunerarea investitorilor pe termen lung.
Dar, daca, vai!, dupa cum s-a vazut, pana si popa nu s-a prea inchinat in Romania la biblia afacerilor bursiere, ce pretentie sa mai avem de la mireni?!
