Dupa ce timp de aproape o saptamana Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei (MCTI) nu a reusit sa dea un raspuns coerent vizavi de intelegerea cu investitorul grec de la Romtelecom, ieri ministrul comunicatiilor, dl Dan Nica, a tinut o adevarata pledoarie, menita sa dezamorseze conflictul. Trebuie sa recunoastem ca desi ne asteptam ca ministrul comunicatiilor sa fie in dificultate, dupa ce OTE a contrazis pozitia oficiala a MCTI, confirmand informatia potrivita careia imprumutul de 50 milioane de dolari acordat Romtelecom este convertibil in actiuni, domnia-sa si-a pregatit o aparare pe masura, dura, in care au fost date la iveala clauzele confidentiale ale contractului de privatizare din 1998. Desi a punctat, inca de la bun inceput, ca nu s-a luat nici o hotarare privind majorarea de capital a Romtelecom, in AGA din 26 noiembrie, si ca transformarea celor 50 milioane de dolari in actiuni reprezinta numai o varianta ce va fi analizata la momentul cand se va pune problema rambursarii imprumutului, ministrul comunicatiilor a transmis – printre randuri- un mesaj foarte clar: atat s-a putut face in cadrul stabilit prin conditiile negociate in 1998. Vorbind despre clauzele confidentiale ale contractului din 1998, care sunt de-a dreptul socante, ministrul comunicatiilor a declarat: -Aceasta este situatia pe care am preluat-o, pe care o gestionam si in care incercam sa cream o piata competitionala de la 1 ianuarie 2003-. Ceea ce inseamna, de fapt, o recunoastere a neputintei de a actiona conform regulilor normale, competitionale, ce guverneaza pe orice piata libera, si in acelasi timp o recunoastere nedeclarata a anormalitatii adoptarii unei hotarari precum cea din AGA Romtelecm din data de 26 noiembrie.
Un imprumut cu semne de intrebare
Pentru ca este evident, orice argument s-ar aduce, ca este scandalos ca o societate de anvergura Romtelecom sa fie obligata sa se imprumute de la propriul investitor, pentru suma ridicola de 50 milioane de dolari. Ba, mai mult, aceasta cu riscul de a creste cota de participare a OTE, in contextul in care statul roman a declansat procesul de privatizare al operatorului de telecomunicatii. Si, pentru ca anormalitatea acestei intelegeri intre statul roman si investitorul grec sa fie si mai evidenta, nici macar nu s-au stabilit conditiile imprumutului. Adica, accepti intai, in scris, sa te imprumute si abia apoi afli in ce conditii.
Rezumand explicatiile ministrului comunicatiilor, rezulta ca imprumutul de 50 milioane de dolari acordat de OTE societatii Romtelecom, pe o perioada de sase luni, este destinat solutionarii problemelor actuale de deficit numerar cu care se confrunta operatorul de telecomunicatii. In AGA s-a hotarat ca o data ajuns la scadenta, daca se constata ca Romtelecom nu are capacitatea de a rambursa creditul, exista mai multe optiuni ce vor fi discutate de actionari: conversia in actiuni, prelungirea scadentei, obtinerea altor credite, majorare de capital. -AGA Extraordinara, in care nici o decizie nu poate fi luata fara acordul statului roman, va decide la momentul respectiv care dintre aceste solutii va fi aplicata. Daca va fi vorba de o majorare de capital, aceasta poate fi realizata, de exemplu, prin convertirea dividendelor Romtelecom in 2001, de cei doi actionari, conform procentajelor pe care le detine fiecare-, a declarat ministrul comunicatiilor.
Drept de veto
Din pacate, tot din declartiile dlui Nica, am aflat vestea trista ca OTE are drept de veto in AGA Extraordinara atat timp cat detine 25% din actiunile operatorului roman de telecomunicatii. Cat despre posibilitatea returnarii celor 50 milioane de dolari, ce vor fi gestionati tot de mangerii greci, sunt putine sanse sa credem ca acest lucru se va realiza atat timp cat intentia clara a OTE este de a obtine actiunile care sa-i asigure controlul absolut. De ce nu a apelat Romtelecom la banci pentru a obtine acest imprumut, ne-a lamurit tot dl Nica. -Imprumutul reprezinta o conditie impusa de Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare pentru ca Romtelecom sa poata avea acces la finantarea de pe piata internationala. BERD este principalul finantator al Romtelecom si numai pe baza recomandarii acestei institutii alte banci se angajeaza sa ne crediteze-, a explicat dl Nica. Domnia-sa a aratat ca Romtelecom are nevoie de finantare, 450 milioane de dolari, in 2002, pentru derularea unui program de dezvoltare ce prevede finalizarea unui milion de linii telefonice aflate in diverse stadii de executie si care sunt cea mai mare parte in mediul rural. Ministrul de resort a declarat ca aceste investitii, cu precadere in mediul rural, se impun a fi realizate in 2002, pentru ca o data cu liberalizarea pietei este putin probabil ca viitorii operatori sa fie tentati sa investeasca in aceste zone, unde profiturile sunt mici, orientandu-se catre, marii clienti din zonele urbane. Cu toate acestea, domnia-sa nu a reusit sa ne convinga de nevoia brusca de investitii a operatorului de telecomunicatii, avand in vedere ca exista un angajament al grecilor stabilit de bun acord cu statul roman, privind investitiile pentru dezvoltarea Romtelecom pana in 2003.
Intrebari fara raspuns
Dl Nica a subliniat, de asemenea, ca procesul de privatizare nu va fi influentat de aceasta intelegere, ca va fi unul transparent, in conformitate cu reglementarile internationale. In acest interval de sase luni, se va alege consultantul de privatizare si se va face evaluarea companiei, urmand ca, ulterior, sa se stabileasca daca si cand este oportuna majorarea de capital. Reprezentantul MCTI considera ca valoarea de piata a Romtelecom a crescut din 1998 pana in prezent, avand in vedere ca s-au facut investitii de circa 1,5 miliarde de dolari.
In ciuda afirmatiilor ministrului comunicatiilor, este evident ca intelegerea facuta cu investitorii greci este cusuta cu ata alba. De ce este brusc nevoie de investitii imense? De ce un imprumut de la OTE sau, mai bine zis, de ce sa fie acceptata o constrangere precum cea impusa de BERD? De ce sa fie prevazuta posibilitatea convertirii sumei in actiuni, in conditiile in care se stie ca investitorul grec are drept de veto? Sau cum sa fie acceptat un imprumut fara sa se stie conditiile? Aceste sunt numai cateva dintre intrebarile ce nu isi gasesc raspunsul in argumentele aduse de oficialul ministerului. Nedumerirea de fond ramane insa cea legata de modul in care actualul Guvern a raspuns provocarii OTE. Invocand un cadru deja negociat in 1998, Guvernul Nastase, prin intelegerea de acum cu investitorul grec, nu face decat sa perpetueze o stare de fapt pe care au acuzat-o vehement in repetate randuri.
