Conducerea Aliantei Confederatiilor Patronale din Romania (ACPR) a organizat, ieri, o conferinta de presa pentru a anunta acceptarea acestei confederatii ca membru asociat al UNICE (Uniunea Confederatiilor Industriale si Patronale din Europa), incepand cu 1 iulie. George Copos, presedintele ACPR, a precizat ca toate celelalte confederatii patronale sunt asteptate sa se ralieze Aliantei pentru dobandirea acestui statut in relatia cu patronatul european. Astfel ca Ovidiu Tender, cel care conduce si reprezinta cea mai influenta confederatie patronala din tara noastra – Uniunea Generala a Industriasilor din Romania (UGIR-1903) -, va trebui mai intai sa treaca pe la George Copos, spre a obtine un loc eligibil intr-o structura care, deocamdata, este singura din Romania recunoscuta ca partener in grupele de lucru si comitetele de politici europene. -Avem un mesaj catre toate celelalte confederatii, chiar pentru cele care au trimis scrisori si n-au reusit integrarea in UNICE (n.r. – este vorba chiar despre UGIR-1903): noi, cei care am reusit acest lucru, suntem deschisi dialogului-, anunta in conferinta de presa, nu fara oarecare ironie, George Copos. La randul sau, un alt membru in conducerea ACPR – Dinu Patriciu – a spus ca -e interesul dumnealor sa vina si sa discutam aceasta problema-, precizand insa ca -nu trebuie personalizat- daca ne referim la UGIR-1903 sau la alte confederatii.
Bineinteles ca, asa stand lucrurile, se ridica o intrebare: cum a fost posibil ca o alianta doar partial patronala sa obtina statutul de membru asociat al UNICE – principalul partener in structurile de dialog social cu Comisia Europeana – inainte ca Uniunea Generala a Industriasilor, UGIR-1903, sa fie invitata la aderare, mai ales ca acceptarea ACPR a avut loc in urma unei vizite a delegatiei UNICE in Romania, care a evaluat ambele organizatii romanesti. Mentionam ca o parte dintre membrii ACPR sunt de fapt asociatii de afaceri care nu sunt constituite ca patronate, ci doar ca ONG, iar unele societati membre au capital de stat – configuratie (tip -umbrela-) care, in principiu, nu este acceptata de catre UNICE – in timp ce UGIR-1903, al carei statut are drept baza juridica Legea patronatelor, ca si toate federatiile si organizatiile patronale din componenta Uniunii. O explicatie in acest sens a venit din partea dlui Lucian Boghiu, directorul general al Electrica SA, presedintele Confederatiei Patronale a Industriei, Serviciilor si Comertului (CPISC) si membru in boardul ACPR: -Majoritatea companiilor din domeniul energiei si gazelor naturale – membre ale Aliantei – sunt privatizate sau se afla acum in fazele finale ale privatizarii si, oricum, legislatia nu face deosebiri intre societatile comerciale cu capital de stat si cele private in ceea ce priveste activitatea patronala-…
Cu alte cuvinte, faptul ca ACPR a fost invitata sa adere la UNICE, si nu UGIR-1903, nu mai constituie problema Aliantei conduse de George Copos (cu toate -neajunsurile- ei), ci a celor care, in numele patronatului european, au inteles sa aleaga aceasta structura semipatronala ca partener, in locul unei confederatii – UGIR-1903 -, care si-a consacrat inca de acum mai bine de un deceniu pozitia de lider in randul organizatiilor de afaceri din tara noastra. Ce motive i-au determinat pe cei din Consiliul director al UNICE sa faca aceasta alegere? Gurile rele spun ca vizita in Romania a delegatiei a fost momentul-cheie, cand decizia s-a conturat nu atat ca urmare a unei -evaluari tehnice-, ci mai mult datorita… atentiei cu care au fost tratati expertii UNICE de catre reprezentantii ACPR, atat in timpul -sejurului-, cat si mai tarziu… Dar acum nu mai conteaza, important este ca George Copos a reusit, in timp ce Ovidiu Tender a ratat (inca) o ocazie de a promova UGIR-1903 in randul patronatului european si de a sustine, astfel, interesele industriasilor romani in dialogul cu Uniunea Europeana.
Ce avantaje i-au -scapat- lui Tender
Incontestabil, apartenenta – fie si numai ca membru asociat – la Uniunea Confederatiilor Industriale si Patronale din Europa va aduce ACPR o serie de beneficii, care vor situa Alianta condusa de George Copos pe o treapta net superioara Uniunii conduse de Ovidiu Tender. Enumeram, in continuare, cateva dintre cele mai importante avantaje, citand din comunicatele date publicitatii in conferinta de presa de ieri: – sansa reala de a contribui la elaborarea politicilor publice prin intermediul unei voci autoritare in Europa si in lume – acces direct la informatiile importante privind politicile economice care afecteaza evolutia afacerilor, gradul si calitatea integrarii in structurile europene – posibilitatea diseminarii in timp util a informatiilor privind prognozele economice si tendintele in afaceri, precum si a luarii masurilor optime pentru implementarea aquis-ului comunitar – oportunitati de contact direct care ajuta membrii sa participe la dezbaterea politicilor publice, cu cei care le definesc in tara si la nivel european – acces la programele concrete de dezvoltare economica sau care promoveaza experientele pozitive in afaceri.
Nu este, asadar, de mirare ca ACPR isi poate aroga acum diverse calitati – -unul dintre cei mai credibili ambasadori ai Romaniei in relatiile sale cu Uniunea Europeana si institutiile financiare internationale- sau -un factor important in insanatosirea mediului de afaceri prin contributia adusa la eliminarea coruptiei-… In timp ce industriasilor membri in UGIR-1903 nu le mai ramaane decat sa-l intrebe pe presedintele lor, Ovidiu Tender, ce anume a intreprins, concret, pentru promovarea Uniunii in structurile patronale europene si cum a fost posibila o asemenea ratare?
