Avand in vedere ca a iesit din aceasta iarna cu o imagine cam sifonata, dupa ce populatia a fost adusa la disperare de sumele uriase pe care a trebuit sa le plateasca pentru consumurile de energie electrica, termica si gaze naturale, ministrul industriei a decis ca a venit momentul marii restructurari. Restructurare care ar trebui sa demonstreze populatiei ca, iata, in sfarsit se face ceva in sensul reducerii costurilor de productie ale societatilor din aceste sectoare. Cum insa restructurarea presupune aparitia unor noi nemultumiti, deci erodarea mai in profunzime a imaginii ministrului industriilor, domnia- sa a gasit o solutie, ce-i drept ingenioasa, ba chiar inovatoare, dar care nu va imbunatati nici pe departe performantele unitatilor din aceste domenii. Prin metoda de restructurare lansata in industria romaneasca de Dan Ioan Popescu se raspunde solicitarilor organismelor financiare internationale, privind reducerea numarului de personal din societatile de stat furnizoare de utilitati, dar, mai important, se cumpara tacerea liderilor de sindicate cu favoruri ce sfideaza toate regulile ce stau la baza crearii unei piete concurentiale transparente.
Ideea de restructurare, diabolica prin interdependenta ce o creeaza intre administratiile respectivelor societati si sindicate, se rezuma la externalizarea anumitor activitati, in general cele mai profitabile si care nu presupun costuri ridicate, si a personalului aferent si crearea unor societati independente, ce apartin sindicatelor, care sa lucreze pe baza de contracte cu societatea-mama. Unul dintre cele mai elocvente exemple este cel al societatii de distributie a energiei electrice Electrica SA, in cazul careia s-a decis externalizarea nici mai mult nici mai putin a activitatii de citire, facturare, incasare. Actiunea face parte din -procesul amplu de restructurare- demarat la nivelul Electrica, in acest fel asigurandu-se, chipurile, diminuarea numarului de personal cu circa 2.000 de angajati. Personalul externalizat va fi transferat in cadrul unor societati independente, care vor prelua aceasta activitate si ai caror actionari vor fi liderii de sindicat.
Banii platiti de populatie vor ajunge la Electrica atunci cand vor voi societatile de incasare
-Inca nu am stabilit detaliile privind actionariatul viitoarelor societati. Se poate merge fie pe ideea de asociat unic, fie cu mai multi actionari, in care sa fie inclusi si salariatii-, ne-a declarat un reprezentant al sindicatelor din sectorul distributiei de energei. Asa cum am evidentiat intr-un articol publicat la inceputul lunii februarie, miza afacerii este covarsitoare, avand in vedere ca in acest fel toti banii incasati de la populatie pentru consumurile de energie electrica vor fi la dispozitia acestor societati, care s-ar putea sa aiba in anumite zile alte prioritati de plata decat cele catre Electrica. Practic, aceste firme vor gestiona la nivel national banii incasati pentru consumul de energie electrica. Desi sindicatele sustin ca aceste societati vor incheia contracte ferme in conditii dure cu Electrica, experienta a dovedit in nenumarate randuri ca, pana la dovedirea incalcarii prevederilor unui contract si pana la o eventuala pedepsire a vinovatilor, trebuie sa se astepte in cel mai bun caz schimbarea guvernelor.
Restructurare cu crestere de costuri
Obtinerea de catre sindicate a dreptului de a gestiona cea mai profitabila activitate din Electrica reprezinta pretul pe care Dan Ioan Popescu a inteles sa-l plateasca, pentru a-si asigura laurii restructurarii. Din pacate, domnia-sa a uitat sa faca lucrul cel mai important, adica sa prezinte explicit care sunt efectele economice ale acestei masuri. Mai bine zis, cu cat se reduc costurile la nivelul Electrica. Este adevarat ca pentru cei 2.000 de oameni transferati, Electrica nu va mai suporta plata salariilor, dar nu trebuie uitat ca pentru serviciile ce vor fi prestate de viitoarele societati de citire-incasare- facturare, Electrica va plati un tarif care va asigura atat plata respectivelor salarii, cat si o marja de profit. In aceste conditii, ar fi interesant daca ministrul industriei ar putea sa prezinte ce influente va avea in costurile Electrica aceasta decizie de -restructurare-, avand in vedere ca toate cheltuielile cu munca vie la nivelul societatii de distributie nu depaseau 10%.
Se repeta modelul PETROM
O metoda similara de restructurare se aplica la Societatea Nationala a Petrolului PETROM, in cazul careia este prevazuta externalizarea unui numar de circa 21.000 de salariati. Cea mai mare parte a salariatilor ce vor iesi din structura SNP, circa 15.000 sunt cei de la sucursala Petroserv. Dupa metoda consacrata, acestia vor fi transferati in cadrul unei societati noi ce se va crea PETROM Service SA si care va presta aceleasi activitati ca fosta sucursala Petroserv, numai ca pe baza unui contract de asociere incheiat cu SNP. In acest caz, noua societate, ce va avea ca actionari salariatii, va beneficia de toate bunurile mobile si imobile, mijloace fixe ale fostei Petroserv, pentru folosinta carora va plati societatii PETROM o anumita cota din profit. O alta parte din salariatii PETROM, circa 1.500 de oameni din sectorul de distributie vor fi scosi din structura SNP, primind in schimb in administrare statii de distributie. Avand in vedere ca este vorba de cea mai profitabila afacere de pe piata romaneasca, distributia de carburanti, suntem siguri ca ar mai fi existat cativa doritori sa ia in administrare benzinariile respective, ba chiar in conditii mai avantajoase pentru SNP. In mod normal, SNP ar fi trebuit sa organizeze licitatie pentru darea in administrare a respectivelor statii, dar cum imaginea ministrului industriei este inainte de toate, nu a mai contat ca PETROM pierde dintr-un astfel de aranjament.
Cum bine se vede, ministrul industriei este mai preocupat de propriul capital de imagine decat de performantele unitatilor din subordine. Mituind sindicatele si amagind expertii financiari internationali, ministrul industriei uita ca prin restructurarea -de ochii lumii- nu poate pacali cel mai important actor de pe piata, consumatorul de rand, care constata de la un an la altul deteriorarea acestor unitati si pierderile pe care le regaseste cu o periodicitate agasanta in propriile facturi.
