Statul roman este intr-o situatie delicata. Nu ar fi pentru prima oara cand institutiile statului se afla intr-o postura dificila, dar, de aceasta data, situatia este sensibila, intrucat este vorba nu de luat, ci de dat bani. Si, cum in joc nu este o suma deloc mica, valoarea vehiculata a acesteia ridicandu-se la peste 180.000 miliarde de lei, este interesant de vazut, in timp, pe unde va scoate Domnul Stat camasa?! Sarcina ii este cu atat mai dificila cu cat, practic, nu are de unde sa dea tot acest banet – desigur, daca va trebui sa-i dea, in cele din urma! – deoarece suma din pusculita, disponibila pentru aceasta -trebusoara- nemaiintalnita pana acum, este de doar 20.000 miliarde de lei. Dar despre ce este vorba?
Este vorba despre aplicarea de catre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) a Legii nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Cum anumite imobile nu mai pot fi retrocedate fie ca ele, pur si simplu, nu mai exista, fie ca acestea au devenit, in timp, obiective publice, fostii proprietari trebuie despagubiti, recurgandu-se la metoda acordarii de actiuni sau titluri de valoare nominala. AVAS nu se va putea intinde insa mai mult de cat ii este plapuma. Valoarea totala a activelor administrate in acest moment de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului se ridica la doar 20.000 miliarde de lei, iar daca toate solicitarile primite de institutie se dovedesc a fi intemeiate si, in acelasi timp, reale, ramane de vazut cum va fi impartita aceasta suma. Pana la sfarsitul saptamanii trecute, la AVAS existau peste 5.800 de astfel de notificari privind retrocedarile. Oamenii institutiei care se ocupa de acest caz nu au tras linie, deocamdata, sa vada si cati dintre acestia sunt indreptatiti sa fie despagubiti, acest lucru urmand a fi decis de autoritatile competente, dar numarul cererilor inseamna totusi ceva. Mai dificil de rezolvat vor fi cazurile in care se solicita (n.r. – sunt peste 1.000 de astfel de notificari) despagubiri la societati renumite, unde statul nu mai este actionar de mult. In aceste situatii, AVAS poate doar sa ofere petitionarilor, in contrapartida, actiuni la alte societati, pe care le mai are in portofoliu si care sunt trazactionate pe piata de capital. Verificati vor trebui sa fie, totodata, si cei care au pretentii exagerate. Sunt, din pacate, multi aceia care revendica tot soiul de cladiri, de la cluburi de intreprindre, scoli, gradinite, spitale sau alte imobile care nu mai exista. Merita exemplificat, in acest caz, numai retrocedarea solicitata in cazul fostei Uzine de Fier si a Domeniilor Resita, unde functioneaza astazi ditamai combinatul siderurgic. Pretentii mai exista si in cazul altor astfel de cladiri care, de-a lungul timpului, au suferit schimbari majore, in bine sau in rau, si chiar daca -mai sunt pe picioare-, nu pot fi instrainate. E logic ca statul nu mai poate da ceva ce nu mai este al lui, dar trebuie sa dea altceva in schimb. Cererile tuturor acestora trebuie asadar atent verificate, ceea ce insemna multa munca, timp si poate chiar infiintarea unui nou organism ce se va ocupa special de aceasta problema, deloc usor de rezolvat.
