Dupa experienta nefasta a externalizarii exploatarii resurselor de titei si a jumatate din cele de gaze naturale si dupa ce s-au conturat intentii absolut periculoase privind soarta sistemului national de producere a electricitatii, s-ar parea ca a devenit de neinlocuit o interventie precisa si punctuala din partea parlamentului prin care sa se interzica fara echivocuri instrainarea exploatarii atat a resurselor de gaze ramase la dispozitia tarii, cat si a resurselor hidro, ca monopol natural, adica exact ceea ce acestea reprezinta.
In ce priveste exploatarea resurselor de gaze, instrainarea acesteia prin privatizarea Romgaz ar fi strict un act antinational, caci, intr-o perioada cand toata Europa cauta modalitati de reducere a dependentei energetice, ar fi un atentat la siguranta nationala sa cedezi altora exploatarea unor resurse pe care ti le-a lasat Dumnezeu si cu care poti avea o vulnerabilitate mai mica.
Situatia din sistemul national de producere a energiei electrice este rea de tot, pentru ca nu este la fel de clara. Consumul de electricitate este acoperit in mare parte din centrale – toate termo – care produc la costuri ridicate si cu performante de eficienta slabe, ceea ce aduce mereu in atentie privatizarea ca mijloc de rentabilizare. Grupate toate sub egida Termoelectrica, aceste centrale fac din respectiva entitate una plina de pierderi si datorii. Centralele care au fost retehnologizate pe banii statului (adica ai contribuabililor) au fost deja desprinse de Termoelectrica. Este in curs de desfasurare o ampla operatiune de desprindere de Termoelectrica si a centralelor de co-generare (care produc atat caldura, cat si electricitate) si care, fiind destinate in general servirii unor mari orase, sunt date in administrarea autoritatilor locale. Dintre centralele ramase, unele considerate cu sanse de reabilitare, urmeaza a fi scoase la privatizare si, daca vor gasi cumparatori, ar putea deveni un fel de societati mixte, dar cu majoritatea capitalului apartinand investitorilor privati. Si acum atentie!, centralele ramase – adica acelea fara sanse de reabilitare – ar urma sa fie cedate societatii Hidroelectrica, urmand ca Termoelectrica, cea cu pierderi si datorii, sa dispara! S-a indicat si modalitatea: fuziunea prin absorbtie! Hidroelectrica preia ce ar mai ramane din Termoelectrica si sistemul pe ansamblu devine pe hartie fata mare! In timp ce, in mod evident, in teren nu s-ar produce nicio restructurare si nicio eficientizare, care nu pot fi obtinute decat prin retehnologizare.
Pericolul nerostit se afla in mentionata ultima faza a reorganizarii. Cuplarea unitatilor nerentabile termo cu unitatile suprarentabile hidro, respectiv scaderea performantelor noului -pachet- astfel format, poate constitui pretextul pentru privatizarea si deci pentru instrainarea de fapt a hidrocentralelor.
Caci miza privatizarilor o constituie hidrocentralele! Dar niciun politician nu prea indrazneste sa vorbeaca deschis despre privatizarea hidrocentralelor. Pentru ca, la drept vorbind, nu exista absolut nicio motivatie pentru privatizarea acestora. Amplasamentele favorabile pentru amenajari hidroenergetice sunt lasate de la Dumnezeu, fiind evident monopol natural. Valorificarea acestor amplasamente a fost facuta cu eforturi financiare si umane imense din partea romanilor si, din acest punct de vedere, ar fi absolut exclusa instrainarea lor sau chiar numai a folosintei lor doar pentru ca roadele sa ajunga in buzunarele altora. In plus, sunt unitati, prin firea lucrurilor, rentabile, astfel incat chiar nu se vede un sens pentru o privatizare in sine. Ar fi vorba doar de a ceda altora profiturile care de fapt se cuvin statului roman si romanilor.
Implicatia unei instrainari a hidrocentralelor sau a folosintei lor sub paravanul insidios al privatizarii -pachetului hidro-termo- ar putea fi atat de rea incat Romania s-ar putea astepta, in cativa ani dupa aceste privatizari, la scenarii catastrofice. Strainii care ar prelua -pachetul-, indiferent cat ar da pe el, ar abandona curand termocentralele nerentabile din -pachet-, pastrand doar hidrocentralele. N-ar fi evident treaba lor ca in Romania este nevoie, pana una alta, pentru acoperirea consumului si de productia din termocentralele mai putin performante. Si sa vezi atunci statul roman obligat pur si simplu de situatie sa construiasca, pe banii sai, noi centrale pentru acoperirarea consumului, in timp ce companii straine ar exploata in profit propriu ceea ce era viabil si performant din actualul sistem energetic national, adica exact ceea ce preluasera de la statul roman. Si se poate pune direct intrebarea de ce statul roman nu foloseste de acum profiturile din unitatile performante ale sistemului energetic national spre a reabilita si eficientiza centralele neperformante! Asa cum a retehnologizat, pe banii sai, complexele Turceni si Rovinari! Sau le-a retehnologizat cumva doar spre a le vinde mai pe nimic altora?!
