Situatia financiara a Societatii Nationale Plafar SA se deterioreaza de la o zi la alta, intreaga activitate fiind blocata de procesul de privatizare aflat in derulare. -Desi procesul de privatizare a Plafar a inceput anul trecut, momentan este blocat, deoarece se asteapta inca eliberarea certificatului de sarcini fiscale de catre Ministerul Finantelor-, ne-au declarat surse din Ministerul Industriei si Resurselor (MIR). Initiat de fostul Minister la Industriei si Comertului, procesul de privatizare a Plafar a avut ca termen-limita de depunere a ofertelor finale pentru achizitionarea intregului pachet de actiuni data de 4 octombrie 2000. Ulterior, la cererea Ministerului Finantelor, s-a hotarat prelungirea termenului fara a fi stabilita o data-limita de depunere a ofertelor. De atunci si pana in prezent au trecut aproape cinci luni si Ministerul Finantelor nu a eliberat certificatul de sarcini fiscale al Plafar. Desi acesta a fost intocmit rezultand ca obligatiile Plafar sunt de 15 miliarde de lei, Finantele nu sunt de acord sa semneze acest document, deoarece, asa cum prevede legislatia, daca se constata ulterior ca plafonul de indatorare al Plafar depaseste nivelul prevazut in certificatul de sarcini, diferenta se imputa celui care a eliberat actul. Trebuie spus ca privatizarile incheiate de fostul FPS au fost realizate fara acest certificat de sarcini fiscale. Numai ca, in cazul societatilor de a caror privatizare se ocupa ministerele in subordinea carora se afla respectivele unitati, s-a dovedit ca certificatul de sarcini fiscale este obligatoriu pentru inlaturarea eventualelor neintelegeri cu investitorul. Cel mai elocvent exemplu este cel al Societatii Nationale Tutunul Romanesc, in cazul caruia s-a constatat, dupa incheierea privatizarii, ca datoriile sunt mult mai mari decat cele estimate initial. Cert este ca, in actuala situatie, Plafar continua sa inregistreze pierderi, iar activitatea de productie este aproape blocata, deoarece societatea nu mai poate angaja credite. Avand in vedere situatia critica a societatii, specialistii MIR lucreaza la intocmirea unui program de reabilitare ce va fi finalizat la inceputul acestei luni. -Nu este vorba de restructurarea personalului societatii, ci, in principal, de masuri de repornire a unor capacitati. Pentru asigurarea fondurilor necesare aplicarii unui astfel de program se are in vedere vanzarea unor active ce nu sunt incluse in capitalul social-, au declarat reprezentantii ministerului.
Dificultatile financiare cu care se confrunta societatea Plafar nu sunt o noutate si nu au fost generate numai de mediul economic nefavorabil. Sindicalistii de aici au cerut autoritatilor inca de anul trecut sa initieze un control asupra modului cum a fost administrata societatea, semnaland managementul defectuos, care a dus la o situatie economica mai mult decat dificila. Pe de alta parte, dupa cum spune liderul sindical Gheorghe Livezeanu, se impune o noua evaluare a valorii de piata a societatii. Aceasta s-ar ridica, in opinia domniei-sale, la 165-175 miliarde de lei, comparativ cu valoarea contabila, de numai 12,5 miliarde de lei.
Domnul Livezeanu acuza actuala conducere a SN Plafar, in frunte cu directorul general Constantin Dicu, ca a risipit in stanga si-n dreapta banii societatii, care a ajuns sa aiba mari datorii la stat. Una dintre sursele de risipa a fost, spune liderul sindical, organizarea pe parcursul a numai un an a nu mai putin de 12 sedinte ale Adunarii Generale a Actionarilor. Astfel, membrii AGA au primit remuneratii de aproape 58 milioane de lei fiecare.
Declinul financiar al Plafar a inceput in 1999. Cu toate acestea, SN Plafar ramane o societate atractiva in vederea privatizarii. Asta daca luam in calcul numai reteaua de magazine din 38 de judete, dintre care 42 de spatii comerciale sunt in proprietatea societatii. In Bucuresti insa, din zece puncte de vanzare cate existau in 1989, au mai ramas doar trei, si nici acestea in proprietate, ci cu chirie la Primarie.
Dupa cum spune domnul Livezeanu, de spatiile comerciale ale Plafarului s-ar fi aratat interesati fratii Cristescu de la Timisoara, ale caror nume au mai fost legate de privatizari mai putin ortodoxe.
Pentru ca privatizarea sa aiba efectul scontat, sindicalistii au propus un set de dispozitii care sa fie incluse in contractul de vanzare-cumparare. Este vorba de obligativitatea noului proprietar de a mentine, minimum cinci ani, obiectul de activitate si numarul de personal. Totodata, sindicatele solicita pastrarea unei -actiuni de aur- in proprietatea statului si realizarea unui audit prin care sa se determine valoarea exacta a marcilor, brevetelor de inventie si certificatelor, valoare care sa fie adaugata la capitalul social.
