Platile pe Internet sunt un concept foarte in voga in ultimul timp, aparut ca sindrom al emanciparii romanului si al informatizarii acestuia. Nu esti o persoana -cool- daca, in loc sa cumperi direct din fotoliul de acasa, cu un ochi la telenovela preferata, bati drumul pana la magazin. Daca, Doamne fereste, te asteapta cineva la colt cu bata si ramai fara banii de frigider inteligent? Din nefericire insa, exact acelasi lucru se poate intampla si pe Internet. Iti cumperi ca tot omul un produs dintr-un magazin virtual cu cardul pe care primesti salariul si te pomenesti ca un -intreprinzator- la fel de -virtual- incepe, de-a doua zi, sa primeasca leafa ta, dupa ce s-a dedulcit la datele cardului tau.
Exact de aceasta idee a tinut cont GeCAD atunci cand s-a gandit sa-si lanseze noul produs. Numit e-Payment, programul GeCAD (primul dupa ce compania a vandut tehnologia antivirusului RAV catre Microsoft) este o platforma care permite efectuarea de plati electronice on-line. Firma romaneasca, experta in solutii de securitate, si-a luat toate masurile de precautie necesare, astfel incat clientii sedentari, sau pur si simplu lipsiti de timp, sa poata cumpara pe Internet tot ce le doreste sufletul, in conditii de maxima securitate. Era si momentul ca cineva sa se incumete la o astfel de munca de pionierat, intrucat in Romania exista, conform statisticilor oficiale, circa cinci milioane de carduri, iar comertul virtual tinde sa ia o amploare din ce in ce mai mare, e drept, inca, in conditii haotice si nesigure. Si abia de aici incepe parte frumoasa a lucrurilor, care ne trezeste brusc din visul frumos in care comandam tot felul de lucruri pe Internet, fara ca vreun huligan virtual sa aiba acces la -pusculita- de pe cardul nostru. Traind totusi in Romania, era firesc sa existe si o parte proasta a lucrurilor, materializata, in acest caz, sub forma bancilor.
Aceste institutii, care s-au dovedit, de foarte multe ori, refractare la nou, o -comit- iar, cu toate ca simt deja presiunea pietei electronice aflata in ascensiune. Obisnuite sa perceapa dobanzi duble fata de Uniunea Europeana, oferind in schimb servicii demne de statele africane, unde plata se face in natura, institutiile dau dovada de o veritabila scarba la adresa persoanelor fizice, marsaluind sub stindardul vechiului slogan romanesc -lasa ca merge si asa-. La urma urmei, cand, din doua-trei contracte cu societati mari, scoti sume duble fata de profitul oferit de persoanele fizice, la ce sa te mai intereseze acestea din urma? De ce sa le tratezi ca pe un alt client care iti pune paine pe masa? Dupa ce plangi mult timp cu lacrimi de crocodil pe la toate colturile ca nu te poti infrupta din piata electronica, fiindca nu exista legislatie, nu exista aplicatii, nu se accepta plata prin card, vine cineva si iti ofera o solutie care concureaza cu cele mai bune din lume. Si atunci, ca banca, te trezesti brusc depasit de situatie. Te gandesti ca exista riscuri, ca se poate fura de pe carduri si atunci de ce sa ai responsabilitati fata de clienti, birocratia ramane mare si banii ajung la comercianti dupa cateva zile (ca doar n-o sa ne stresam acuma in plus) si asa mai departe. Adevarul este ca nu aplicatiile software lipseau (sau cel putin nu mai lipsesc), ci putin interes exact din partea celor care au cel mai mult de castigat din toata aceasta -bulibaseala- electronica.
