In articolul -BNR si stabilitatea preturilor-, publicat recent de -Curentul-, autorul – Teodor Cretu – a facut referire la conceptia cu privire la rolul capitalului speculativ pe piata romaneasca. -Temerile in legatura cu intrarile de capital sunt nejustificate si reflecta doar o mai veche fixatie a unor specialisti romani, dintre care s-a ilustrat mai ales fostul ministru de finante si economist-sef al BNR, Daniel Daianu, ale carui temeri in legatura cu capitalurile speculative au contribuit la ratarea, in trecut, a unui moment bun pentru dezvoltarea pietei de capital– scria Teodor Cretu. In legatura cu aceste opinii, profesorul Daniel Daianu ne-a transmis un drept la replica, pe care il prezentam mai jos, cu precizarea ca titlul si intertitlul ne apartin.
Dl. Teodor Cretu confunda analiza intermedierii financiare intr-o economie cu judecarea liberalizarii contului de capital, ca proces ce trebuie contextualizat. A sprijini dezvoltarea pietelor financiare nu echivaleaza cu liberalizarea deplina a contului de capital (a pietelor financiare, in general). Economiile imature au numai de suferit daca se ignora acest adevar. Criza din Asia de Sud Est, de acum 7-8 ani, crizele recurente in America Latina vorbesc elocvent in acest sens. Chiar FMI a fost nevoit sa-si reconsidere optica in aceasta privinta la finele deceniului trecut. Ceea ce eu am sustinut de-a lungul anilor a fost validat de timp si FMI a avut o argumentatie similara in discutiile cu guvernul roman si BNR in ultimii ani. A critica BNR-ul si pe subsemnatul acum dovedeste lipsa de realism.
Piata capitalului nu poate fiinta intr-un vacuum
Nu inteleg malitiozitatea dlui. Cretu cand pune pe seama unui prizonierat cultural (ca sechela a sistemului de comanda) teama fata de fondurile speculative. Dupa logica domniei sale, Alan Greenspan si alti bancheri centrali sufera de aceeasi meteahna atunci cand avertizeaza fata de pericolele nereglementarii activitatii hedge fund-urilor. Si tot Greenspan (FED-ul), dupa dl Cretu, nu ar fi trebuit sa intervina atunci cand prabusirea LTCM, in 1998, a periclitat sistemul bancar nord-american. Dupa dl. Cretu, nu am avea nevoie nici de Basel II, de reglementarea pietelor financiare. Oare cei de la FMI si Banca Mondiala sufera de acelasi prizonierat cultural cand recomanda prudenta in liberalizarea contului de capital? Aceasta liberalizare trebuie facuta atunci cand sistemul bancar este solid, cand bugetul public este consolidat, cand exista o suficienta disciplina financiara in economie (arierate mici), cand pietele financiare au reglementari eficace (sa ne amintim de crahurile financiare de la noi in anii trecuti). Si atunci, cum se poate afirma ca s-a ratat ocazia de dezvoltare a pietei capitalului cu ani in urma? Sa ne aminitm de deficitele cvasi-fiscale masive, un sistem bancar cu mult putregai, reglementarile pe piata financiara (ca si in sistemul bancar) mai mult pe hartie si pline de goluri. Piata capitalului nu poate fiinta intr-un vacuum. Dovada este ca Bursa a luat-o din loc numai dupa ce economia a intrat pe traiectorie de crestere, cand bugetul public s-a consolidat, cand s-a conturat perspectiva de aderare a Romaniei la UE. Este adevarat ca suntem obligati sa deschidem contul de capital deplin la momentul intrarii in UE. Dar trebuie sa intelegem ca aceasta echivaleaza cu un cost pentru noi in masura in care economia nu are fiziologia si caracteristicile care-i permit sa fie competitiva, sa faca fata usor la socuri adverse. Indiciul cel mai clar ca avem probleme cu intrarile de capital este aprecierea severa a leului, care nu are la baza cresteri de productivitate. Aici nu este vorba de functionarea pietei de capital, ci de cat de multe lichiditati poate absorbi economia romaneasca in mod eficace. Aprecierea severa a leului, explozia deficitelor externe, costurile mari de sterilizare pentru BNR, asimetria tot mai flagranta intre structura depozitelor si cea a imprumuturilor bancilor ar trebui sa-i dea de gandit dlui Teodor Cretu.
Cu ganduri bune, Daniel Daianu
