Restructurarea societatii Siderurgica Hunedoara ar trebui sa fie realizata pana in vara acestui an, considera Petru Ianc, director general al Departamentului de Siderurgie din cadrul Ministerului Industriei si Resurselor (MIR), avand in vedere ca de acest program depinde chiar supravietuirea societatii.
Siderurgica Hunedoara este una dintre marile probleme ale economiei romanesti, rezultatele financiare inregistrate in ultimii ani plasand-o in topul societatilor de stat ineficiente. Situatia precara a intreprinderii siderurgice nu este decat o consecinta a perpetuarii timp de 13 ani a unui sistem de productie ineficient cu costuri supradimensionate. Asa cum au atras atentia si reprezentantii APAPS, cel mai tarziu din luna iunie va inceta administrarea financiara a societatii – instituita pe o perioada temporara de sase luni – moment in care statul nu va mai sprijini aceasta unitate, iar creditorii vor putea actiona conform Legii falimentului.
Datorii acumulate timp de 13 ani
Programul de restructurare, asupra caruia se poarta inca discutii cu sindicatele din domeniu, este unul de criza menit a aduce societatea la o stabilitate economica in vederea privatizarii. -Este cert faptul ca nici un investitor nu ar veni in actuala situatie sa cumpere Siderurgica Hunedoara. Tinta acestui program este de a realiza la Siderurgica Hunedoara o activitate eficienta economic care sa-i permita continuarea programului investitional. Intr-o etapa viitoare se are in vedere cresterea capacitatii de productie in functie de piata de desfacere pana la un nivel de 900.000 tone/an-, a declarat Ianc. Conform datelor prezentate de APAPS, la sfarsitul anului 2002 pierderile combinatului erau de 160 milioane de dolari, iar totalul datoriilor acumulate se cifra la 260 milioane de dolari. Principalii factori ce au contribuit la aducerea societatii in aceasta situatie de criza sunt, in opinia reprezentantului MIR, costurile ridicate de aprovizionare si tehnologiile invechite cu randamente reduse. -Costurile cu transportul materiilor prime utilizate de combinat, minereuri de fier si carbune cocsificabil, aduse fie din spatiul ex-sovietic, fie pe mare, din Brazilia sau Australia, la care se adauga si transportul intern pe calea ferata erau uriase. Peste tot in lume, combinatele de tipul celui de la Siderurgica sunt situate in vecinatatea porturilor, nu in centrul tarii-, a explicat Ianc. Disfunctionalitatile aparute in perioada in care s-a lucrat cu tehnologii invechite, cu personal supradimensionat, costuri mari au dus la acumularea de datorii, care s-au adancit de la an la an.
Concedierile – conditie de baza a eficientizarii
Situatia este critica, problemele financiare ale combinatului creand presiuni inclusiv la nivelul furnizorilor de utilitati, care nu pot actiona asupra rau-platnicilor de tipul Siderurgica, desi concomitent sunt constransi sa creasca nivelul incasarilor. Programul de eficientizare ce va fi aplicat la Siderurgica prevede separarea activitatilor performante (productia de otel in cuptoare electrice, turnarea continua, laminorul de profile usoare), corelarea numarului de personal cu necesarul de activitati ce pot fi realizate in conditii de rentabilitate, precum si actiuni de ecologizare a zonei.
Restructurarea societatii presupune reducerea drastica a numarului de personal, marja celor care vor pleca din unitate variind intre 1.700 si 3.500 de oameni. -Nu s-a stabilit inca o cifra finala privind numarul celor care vor pleca, discutiile pe aceasta tema cu sindicatele din ramura nefiind incheiate. Este clar insa ca numarul celor care vor pleca se va stabili tinand cont de necesitatea ca intreprinderea sa devina performanta, pe de o parte, si, pe de alta parte, de nevoia acoperirii numarului de posturi din programul de productie-, a precizat Ianc. Trebuie spus ca, fata de anul 1990, capacitatea de productie a Siderurgica s-a diminuat de la trei milioane tone otel/an la circa 450.000 tone in prezent, in timp ce numarul personalului a scazut de la 18.000 de oameni la 7.000. Reducerea numarului de personal se va face atat prin acompaniament social, cat si prin externalizarea unor activitati conexe, viitorii concediati urmand sa beneficieze de prevederile Ordonantei 8/2003.
Discutiile cu reprezentantii sindicatelor vizeaza si aspectele privind identificarea programelor de dezvoltare a zonei, in asa fel incat aceste disponibilizari sa nu conduca la agravarea situatiei sociale din judet. De asemenea, se analizeaza perspectivele unitatii ce va ramane dupa restructurare. Una dintre cerintele sindicatelor este acordarea unei garantii guvernamentale pentru modernizarea laminorului, tinand cont de faptul ca aceasta investitie ar conduce la reducerea semnificativa a costurilor de productie. Se apreciaza insa ca dupa finalizarea procesului de restructurare Siderurgica Hunedoara va deveni performanta financiar, putand sa isi sustina singura programul de modernizare. O alta varianta ar putea fi privatizarea, programul de modernizare fiind inclus in contractul de privatizare.
