România a ajuns să importe energie foarte scumpă ca să-şi acopere consumul mare de zilele acestea din cauza deciziilor proaste luate în ultimii ani de PSD şi PNL.
Vineri, la ora 12.00, România importa aproape 900 MWh ca să-şi acopere necesarul, producţia fiind sub consum. Sâmbătă, la ora 11.00, într-o zi de weekend, importul depăşea cu aproximativ 600 MWh producţia internă. Aceste ultime două zile nu au fost excepţia, ci regula din ultima perioadă.
Preţul la care a cumpărat România energie în ultimele zile este mult peste preţul la care producem, dublu chiar faţă de cea produsă pe cărbune, dar mult mai mare şi faţă de preţul pe care-l plătesc alte state europene: România a cumpărat în ultimele zile cu aproximativ 190 de euro MWh, Cehia cu 57 de euro, Franţa cu 78 de euro, iar Germania a cumpărat cu 91 de euro MWh.
La aceste preţuri s-a ajuns după ce politica energetică a României nu a fost în interesul României, ci în avantajul ţărilor care nu mai aveau din ce produce suplimentar energie:
* 16.000 de lei/MWh în piaţă de echilibrare;
* 190 de euro/MWh preţul mediu pe piaţă spot, cu intervale orare şi de 560 de euro/MWh, în timp ce în Franţa sau Germania preţurile sunt la jumătate.
„De ce? Pentru că cea mai scumpă energie este cea pe care nu o ai atunci când îţi trebuie! Panourile fotovoltaice nu produc când are românul nevoie mai mare, adică nu produc energie în bandă, iar energia electrică nu merge băgată la borcan vara şi scoasă din beci iarna. În aceste condiţii, vom vedea preţuri din ce în ce mai mari pe piaţa spot şi preţuri imense în piaţa de echilibrare, fiindcă nevoile de consum nu pot fi sincronizate în funcţie de cum bate vântul sau cum e soare afară. România, cu Popescu şi Burduja la Energie, nu a avut nici strategie, nu a făcut nici investiţii în infrastructură, iar oalele sparte le plătim noi toţi”, afirmă deputatul USR de Gorj Radu Miruţă.
Preţurile mari la energie din această perioadă nu se regăsesc, momentan, în facturile la electricitate ale fiecăruia dintre noi pentru că preţul la energie este plafonat până în martie 2025. Dar diferenţele de preţ sunt plătite tot de Guvernul României către companiile private şi tot din taxele şi impozitele cetăţenilor. Acolo e diferenţa reală de factură plătită tot de către noi. În plus, preţurile mari la energie nu ajută consumatorii mari, industriali, să se dezvolte.
Soluţiile corecte pentru a rezolva problema creşterilor de preţ în energie sunt multiple, presupun investiţii pentru infrastructură, iar dintre cele care pot, pe termen scurt şi mediu, scădea preţul la care cumpărăm energia sunt:
* păstrarea în sistem a unor surse de energie electrică în bandă (cărbune, adică producţie permanentă, care nu variază în funcţie de cum bate vântul sau de soare), a căror existenţă şi întreţinere costă mai puţin decât preţurile de echilibrare şi de import;
* introducerea tarifului orar diferenţiat (să plăteşti la anumite ore un tarif mai mic), pentru aplatizarea vârfurilor curbei de sarcină (adică să plăteşti tarif mai mic atunci când producţia este mai mare, tarif mai mare când producţia este scăzută). În acest fel, consumul este împins în alte intervale orare, momentele de vânzare a energiei la suprapreţ devin mai rare, problema orelor de vârf va fi atenuată, preţul va scădea.
„Există soluţii corecte, trebuie doar aplicate. Pe lângă producţia de cărbune şi tariful orar diferenţiat, colateral putem introduce proiecte de ‘stocare’ a energiei electrice prin hidrocentrale cu pompaj. Şi aici nu sunt SF-uri, avem deja proiecte care ne-ar putea aduce energie suplimentară în scurtă vreme: Tarniţa, alt reactor nou la Cernavodă. Am putea relua lucrările la hidrocentralele de la Valea Sadului şi Curtişoara, care sunt în stadiu avansat de execuţie. Trebuie doar să vrem şi să punem mâna să facem treabă. Termocentrala de la Iernut nu este gata de aproape 15 ani, cele pe gaz de la Turceni şi Işalniţa sunt departe şi de stadiul de machetă, deşi cei cu putere de decizie ne-au tot vorbit despre ele. Grupul 1 de la Cernavodă intră câţiva ani în revizie, aşa că trebuie privit raţional la ce avem, fiindcă România nu îşi permite preţuri mari la energie cât timp are acasă cu ce scădea aceste preţuri”, declară deputatul USR de Gorj Radu Miruţă.
Atât timp cât România îndeplineşte, din 2019, pragurile europene de poluare, cât timp are cărbune peste stradă de termocentrala modernizată şi cât timp are nevoie de energie electrică în bandă (ce se produce continuu), în lipsa căreia importă energie la un preţ dublu decât cel produs de cărbune, nu se poate, deocamdată, renunţa la cărbune.
Grupurile pe cărbune modernizate de la Complexul Energetic Oltenia trebuie menţinute în sistem, fiindcă sunt cele care produc energie electrică fix când România are nevoie. USR a depus în Parlament proiect de lege ca acestea să fie închise doar după ce sunt deschise capacităţi de producţie similare.
Cu cât avem mai multe surse de energie electrică în bandă, cu atât ne permitem mai mult să instalăm mai multe panouri fotovoltaice, fiindcă impredictibilitatea producţiei de energie verde este compensată de capacitatea de producere a energiei în bandă.
