Pare cu neputinta de crezut, dar in Romania importul de arme chimice este tratat de legislatia in vigoare drept o activitate comerciala pentru care se datoreaza si se incaseaza taxa de mediu reprezentand 2% din valoarea marfii importate. Si nu orice arma chimica, ci chiar aceea care a facut mii de victime, in urma cu opt ani, la metroul din Tokyo – sarinul (gazul sarin). Gazul ucigas figureaza la pozitia 135 din anexa 3 la OUG 86/2003, care cuprinde -substantele chimice periculoase comercializate de producatori si importatori- pentru care se datoreaza -cota- pentru fondul de mediu.
Sarinul mai este mentionat in Anexa nr. 2 la Hotararea Guvernului nr. 476/1999 privind produsele strategice supuse regimului de control la export si import – Lista de armamente si munitii la categoria -substante toxice neuroparalitice-, formula acestuia fiind metilfluorofosfonat de O-izopropil.
Desi au incercat sa se -eschiveze-, persoanele autorizate din cadrul Agentiei Nationale pentru Controlul Exporturilor (ANCEX) contactate de -Curentul- au recunoscut, cu jumatate de gura si doar sub rezerva anonimatului, ca prezenta gazului ucigas ca obiect al comertului in legislatia privind fondul de mediu este cel putin bizara, dat fiind ca respectiva arma chimica nu are vreo alta intrebuintare, in industria chimica sau farmaceutica, ci doar cea de substanta toxica de lupta.
Trebuie mentionat ca OUG 86/2003 cuprinde avizele a patru ministere (Ministerul Agriculturii si Mediului, Ministerul Economiei si Comertului, Ministerul Finantelor Publice si Ministerul Integrarii Europene) ai caror demnitari au dat cu plaivazul pentru o substanta interzisa potrivit -Conventiei privind interzicerea dezvoltarii, producerii, stocarii si folosirii armelor chimice-, conventie la care Romania este parte.
Singurul argument -forte- invocat de oficialii ANCEX, ca ar exista totusi anumite conditii -de neinterzicere- care sa justifice prezenta sarinului ca obiect al comertului in legislatia de mediu, nu sta in picioare. In primul rand, Conventia pentru interzicerea armelor chimice prevede in partea a VI-a, -Activitati neinterzise prin prezenta conventie- referitoare la categoria de arme chimice din care face parte si sarinul ca producerea si/sau transferul substantelor din aceasta categorie nu este interzisa decat daca se face pentru scopuri de -cercetare, medicale, farmaceutice sau de protectie-, categorie in care sarinul nu se poate incadra. In al doilea rand, asa cum au recunoscut si cei de la ANCEX, din toate armele chimice doar sarinul -si-a gasit- locul printre substantele care pot fi comercializate.
Intr-o punga de plastic se poate gasi moartea a mii de persoane
Armele chimice au fost utilizate masiv in primul razboi mondial, fiind condamnate ulterior de intreaga lume civilizata. Sunt considerate armele tarilor sarace, pentru ca sunt ieftine si pot produce pierderi mari. Periculozitatea lor este data nu numai de efectele lor devastatoare asupra organismului uman, cat mai ales de faptul ca -bombele- chimice pot fi usor diseminate, prin pulverizare, bombardamente, rachete sau proiectile de artilerie. Cel mai recent si tragic incident s-a produs in anul 1995 (20 martie), in atacul din metroul din Tokio. Atunci, teroristii, membri ai sectei Aum Shinrikyo, au lasat in tren o punga cu gaz sarin, pe care au gaurit-o, inainte de a fugi, cu varful umbrelei. Vaporii dispersati au afectat 3.796 de oameni, provocand 12 decese. Demn de mentionat este faptul ca noile gaze neuroparalitice (tabun, sarin etc.) fac masca de gaze inutila, deoarece actioneaza pe cale cutanata, ceea ce necesita costume complet etansate.
