Imprumutul de 50 milioane de dolari, acordat de OTE operatorului de telecomunicatii, cu posibilitatea convertirii in actiuni, anuleaza orice sansa ca un alt mare investitor strain sa participe la procesul de privatizare a Romtelecom. Clauzele contractului incheiat in 1998, mai mult decat favorizante pentru investitorul grec, corborate cu decizia actuala a statului roman – care de fapt reprezinta o extensie a cadrului negociat acum trei ani -, sunt de natura sa puna pe fuga orice alta companie straina interesata sa achizitioneze actiunile detinute de stat la Romtelecom. Singura optiune a statului roman in situatia actuala ramane, in opinia specialistilor din domeniu, vanzarea prin licitatie a unor pachete mici de pana la 20% din actiunile Romtelecom, care vor fi cumparate cel mai probabil de populatie. Ministrul comunicatiilor, dl Dan Nica, a declarat ca imprumutul dat de OTE reprezenta o conditie impusa de BERD pentru obtinerea finantarii de pe pietele internationale in vederea derularii unui program de investitii de 450 milioane de dolari in 2002. Surse autorizate ne-au declarat ca cele 450 milioane de dolari reprezinta nevoia de lichiditati in 2002, din care investitiile totalizeaza numai 215 milioane de dolari, iar circa 145 milioane de dolari, valoarea datoriilor inregistrate in 2001.
Clauzele confidentiale ale contractului de privatizare incheiat in anul 1998 intre statul roman si compania elena OTE, facute publice de ministrul comunicatiilor, dl Dan Nica, conduc la o singura concluzie: pachetul ce ii va asigura majoritatea de 51% din actiunile Romtelecom va intra in posesia actionarului OTE, iar procesul de privatizare poate insemna cel mult vanzarea prin oferta publica a unor pachete de actiuni de circa 20%. Faptul ca societatea Romtelecom era facuta cadou grecilor se subintelegea din contractul incheiat in 1998, iar in 2001 acest lucru a fost consfintit prin intelegerea dintre statul roman si actionarul OTE, caruia i s-a deschis calea spre o viitoare majorare de capital unilaterala. Problema Romtelecom ce a revenit Guvernului Nastase a fost de fapt una foarte simpla. In conditiile deja negociate acum trei ani de zile, care favorizau net investitorii greci, oficialii guvernamentali au avut misiunea de a gasi raspunsul la intrebarea: Ce castig putea obtine si actuala Putere din afacerea Romtelecom, avand in vedere ca oricum cartile erau in favoarea OTE? Si am castigat, se pare, suportul acestora in perspectiva integrarii noastre in structurile europene.
Grecii controleaza jocurile
Reaminitim ca, prin contractul de privatizare semnat in 1998, OTE a castigat dreptul de preemptiune asupra unui numar suficient din actiuni care sa-i asigure controlul asupra a 51% din capitalul operatorului de telecomunicatii. Ceea ce inseamna ca, in momentul in care statul roman va vinde un pachet din actiunile Romtelecom, cei care au prioritate la cumpararea a 16% din actiuni sunt grecii. Apoi OTE are drept de uzufruct pentru 16% din actiuni, pana la 30 decembrie 2003. Pachetul de 16% din actiuni asupra carora detine dreptul de uzufruct ii confera investitorului grec puterea de decizie in Consiliul de Administratie si AGA, fara insa a avea vreun drept asupra dividendelor aferente acestor actiuni. Tot in contractul initial de privatizare se prevede ca OTE are dreptul de a pastra controlul in CA si AGA, dupa termenul la care expira dreptul de uzufruct, numai daca va deveni proprietar inclusiv asupra celor 16% din actiuni. De asemenea, actionarul grec are posibilitatea, pana la 31 decembrie 2001, de a bloca initierea unei oferte publice de actiuni Romtelecom efectuate de statul roman si are dreptul de optiune privind cumpararea unui numar de actiuni reprezentand 5% din totalul actiunilor emise de Romtelecom.
Acum, ca miza Romtelecom a fost deja jucata, pentru ca este evident ca nici o companie internationala de telecomunicatii nu va mai fi tentata sa achizitioneze actiuni Romtelecom in actualele conditii, trebuie vazut ce mai poate castiga statul din vanzarea actiunilor ce-i vor ramane in portofoliu. Dupa cum s-a vazut, decizia recenta a oficialilor romani privind posibilitatea convertirii imprumutului de 50 milioane de dolari acordat de investitorii greci operatorului de telecomunicatii nu a fost prea inspirata. Este clar ca statul nu va castiga nimic din aceasta tranzactie, cele 50 milioane de dolari fiind date societatii Romtelecom pentru acoperirea deficitului de numerar inregistrat sub managementul OTE. In mod normal, statul trebuia sa vanda actiunile pe care le detine prin oferta publica, in acest fel banii platiti de greci intrand la bugetul statului. Mai mult, vanzarea prin oferta publica deschide posibilitatea utilizarii unei alte clauze de -clow-back- prevazute in contractul initial de privatizare. Conform acestei clauze, daca in urma reevaluarii actiunilor societatii rezulta un pret mai mare decat pretul cu care au fost vandute in 1998, compania OTE este obligata sa achite statului roman diferenta pentru pachetul de 35% din actiuni. Or, asa cum a declarat ministrul comunicatiilor, se spera ca, in urma investitiilor facute de greci, valoarea actiunilor operatorului de telecomunicatii sa fie mult mai mare.
Licitatii pentru pachete mici
Avand in vedere toate aceste aspecte, specialistii din domeniu apreciaza ca singura optiune a statului roman pentru a-si mai vinde actiunile detinute la Romtelecom, altcuiva decat grecilor, este sa organizeze licitatii pentru pachete mici de pana la 20% din actiunile operatorului sau sa le tranzactioneze la bursa. Din pacate, vanzarea la bursa a actiunilor Romtelecom se poate realiza doar pe piata interna, pentru ca un proces de listare a actiunilor pe bursele internationale dureaza circa doi ani. Cert este ca actiunile Romtelecom nu mai au sansa de a fi achizitionate de investitori strategici, cu putere financiara. Decizia statului roman – ce-i drept, luata sub constrangerea BERD – de a accepta un imprumut de la OTE convertibil in actiuni a reprezentat rezultatul unui lung sir de negocieri, cu un verdict cunoscut de la bun inceput (obtinerea controlului grecilor asupra Romtelecom), dar pe care oficialii romani au incercat sa-l speculeze.
Cat despre investitiile de 450 milioane de dolari, pe care ministrul comunicatiilor a declarat ca le are in vedere in 2002, pentru dezvoltarea si cresterea valorii de piata a companiei, lucrurile sunt departe de a sta asa. Astfel, suma de 450 milioane de dolari reprezinta nevoia de lichiditati a companiei, pentru 2002. Practic, din aceasta valoare, numai 215 milioane de dolari se vor regasi in investitii, restul sumei fiind destinat cu precadere acoperirii datoriilor inregistrate in acest an si care sunt estimate la 145 milioane de dolari.
