Cunoscutul analist politic britanic Tom Gallagher a dat publicitatii, la sfarsitul lunii trecute, un studiu reliefand situatia Portugaliei, atragand atenta asupra unor lectii care ar putea fi folositoare Romaniei in drumul spre aderarea la Uniunea Europeana.
Timp de 17 ani, Bruxellesul a -pompat- in Portugalia 26 miliarde de euro, insa o parte importanta a acestor fonduri a ajuns in buzunarele birocratilor, politicienilor si industriasilor si, la fel ca in Romania, in ciuda asistentei generoase a UE, sistemele traditionale portugheze, bazate pe nepotisme si pile, nu au disparut, ci, potrivit lui Gallagher, au fost perfectionate si chiar extinse. Totusi, in pofida aparentei prosperitati, productia agricola a scazut drastic, in paralel cu o migratie demografica spre coaste si principalele orase, in timp ce interiorul tarii s-a golit treptat. Astfel, Romania nu poate evita in nici un fel modificari si mai radicale, deoarece profilul socio-economic actual este si mai departe de normele europene decat era cel al Portugaliei in anii *80.
Antonio Barreto, un eminent sociolog, remarca, in 2002, ca -cea mai mare parte a UE este formata din tari bogate cu enclave sarace. Portugalia este o tara saraca, cu enclave bogate-. Acum insa polarizarea economica si politica dupa modelul latino-american, pe care Uniunea parea ca a evitat-o in anii *80, este din nou la orizont. Circa 20 de procente din populatie traieste foarte confortabil, dar majoritatea gasesc viata drept o lupta tot mai grea, iar fara creditele accesibile acordate inca de banci ar cunoaste dificultati majore. Principala mostenire intrata in vietile portughezilor acum doua decenii a fost stabilitatea politica si economica asigurata de injectia de ajutoare financiare. Aderarea a impiedicat astfel Portugalia sa alunece intr-o situatie in care o democratie fragila risca sa fie maturata printr-o criza interna, insa nu a preluat practicile Bruxellesului care au intarit calitatea serviciului public, au facut economia mai competitiva si au transformat coruptia intr-o boala a trecutului.
Nu trebuie uitat insa ca Lisabona a aderat in conditii mult mai avantajoase decat cele impuse Romaniei, procesul nefiind la fel de grabit, sprijinul financiar mai mare, iar bunavointa Bruxellesului mult mai crescuta. Instabilitatea cu care se confrunta Portugalia din cauza angajamentului european, care a tratat superficial problemele tarii, poate aparea mult mai repede in Romania, iar opinia ca UE, printr-o prezenta familiara in vietile romanilor, va avea efecte miraculoase si pe termen lung este cu adevarat o credinta defectuoasa si nefondata.
