In ciuda faptului ca este energofaga si mare poluatoare, industria siderurgica continua sa fie o componenta strategica a economiei oricarui stat industrializat. Din acest motiv, guvernele tarilor mari producatoare de otel tin permanent sub control domeniul respectiv. In acest moment, in Romania investitorii rusi si cei anglo-indieni sunt cei care tin fraiele acestui sector strategic al industriei romanesti. Intr-un studiu coordonat de Academia Romana se arata ca integrarea Romaniei in Uniunea Europeana inseamna o provocare majora pentru siderurgia nationala. Prin Decizia nr. 852/CE a Consiliului Uniunii Europene, care a definit principiile, prioritatile, obiectivele intermediare si conditiile de parteneriat pentru aderarea Romaniei la UE, s-a precizat necesitatea adoptarii unui plan de restructurare a siderurgiei in conformitate cu exigentele UE, iar in capitolul -Obiective pe termen mediu- s-a stabilit -Programul de restructurare a siderurgiei-. Prin acordurile incheiate intre Romania si UE, dupa integrarea Romaniei in piata unica europeana, productia de otel nationala va trebui sa se situeze la un nivel care sa nu depaseasca 9,14 mil. tone/an.
Potrivit studiului academic, situatia actuala a siderurgiei romanesti, privita din punctul de vedere al detinerii capitalului, are particularitati interesante. In acest moment, capitalul rus detine, direct sau indirect, marea majoritate a uzinelor producatoare de tevi, precum Altrom Slatina, Intreprinderea de tevi Zalau, Tubinox Bucuresti, dar si o cota importanta a productiei de oteluri speciale – Cos Targoviste si de sarma – I.S. Campia – Turzii.
Miza – piata UE
Specialistii constata ca -patrunderea masiva a capitalului rusesc in siderurgie se datoreaza perspectivelor oferite de previzibila includere a economiei romanesti in piata UE la inceputul anului 2007.- Totodata, documentul tine sa sublinieze ca -exista pericolul ca volumul investitiilor sa fie mentinut la un nivel minim, care sa permita supravietuirea, dar nu si dezvoltarea acestor unitati, investitorii rusi putand aduce produse finite din Rusia, care sa fie declarate autohtone, si astfel sa patrunda pe piata UE-. Cu alte cuvinte, exista pericolul ca unitatile de productie autohtone detinute de investitorii rusi sa fie folosite doar ca simplu paravan si trambuluina de lansare a afacerilor rusesti in tarile Uniunii Europene via Romania, ea insesi membra a UE (incepand cu 2007). Asadar, se pare ca rusii au adoptat o gandire strategica de dezvoltare a afacerilor cu produse metalurgice rusesti in perspectiva integrarii Romaniei in structurile europene.
De cealalta, parte capitalul anglo-indian detine, prin intermediul societatii LNM Holding, ponderea majoritara in siderurgia romaneasca.
ISPAT-SIDEX Galati, cel mai mare combinat siderurgic din sud-estul Europei si unicul producator de tabla din Romania, a fost achizitionat in anul 2001 si, fara a face investitii majore, noii proprietari au reusit, printr-un management performant, in numai doi ani, o spectaculoasa redresare economica a unitatii, se arata in acelasi studiu academic.
Tot de aici aflam ca -rezultate semnificative, bazate in exclusivitate pe calitatea deosebita a managementului, au fost inregistrate si la TEPRO Iasi, o recenta achizitie a aceluiasi grup anglo-indian-. Dar LNM nu s-a multumit cu putin, iar ofensiva LNM Holding a continuat si anul trecut, Petrotub Roman fiind cumparata -la pachet- cu Siderurgica Hunedoara. Asadar, se poate aprecia ca siderurgia romaaneasca este impartita in proportie de peste 90% intre capitalul rusesc si cel anglo-indian.
In locul gigantilor, uzine mai mici
Potrivit studiului, principala problema si, totodata, marele semn de intrebare sunt in ce proportie si in cat timp noii proprietari vor realiza investitiile pe care si le-au asumat prin contractele de privatizare. In plus, strategia de restructurare si reindustrializare a siderurgiei romanesti poate fi influentata doar in mica masura de guvernul roman, principalul instrument al executivului fiind reglementarile legislative.
Prognoza productiei de otel a fost fundamentata pe baza datelor generale privind evolutia economica, inscrise in Programul de Guvernare pe perioada 2001-2004, a analizelor privind evolutia PIB pana la orizontul anului 2010 (o crestere anuala medie de circa 5%) si a rezultatelor sondajelor de piata efectuate la consumatorii de metal din tara. Specialistii apreciaza ca pentru piata externa, pornind de la realitatile dure ale concurentei pe piata globalizata, se preconizeaza consolidarea segmentului de piata detinut. La nivelul anului 2002, piata interna a absorbit circa 45% din productie, restul de 55% fiind destinat exportului. In prezent, dar si in perspectiva, cea mai mare parte a productiei va fi concentrata la ISPAT-SIDEX Galati cu sase milioane tone. Celelalte combinate siderurgice vor avea capacitati de productie de 900 mii tone, precum Siderurgica Hunedoara, 690 mii tone CS Targoviste si 400 mii tone Campia Turzii. Pentru alte trei capacitati de productie se preconizeaza ca nivelurile de productie vor fi de 400 mii tone la Siderca Calarasi, 450 mii tone la CS Resita si 300 mii tone la Otelul Rosu. Cu alte cuvinte, exceptand SIDEX Galati, celelalte combinate vor deveni miniuzine siderurgice, cu capacitati de productie a otelului sub un milion de tone pe an, unitati caracterizate printr-un grad ridicat de specializare, dar si printr-o viteza ridicata de raspuns la cerintele pietei.
Produse cu grad mare de prelucrare
Expertii sunt de parere ca aceste fluxuri integrate vor cuprinde, in principal, urmatoarele instalatii: cuptor electric de mare productivitate, instalatie de metalurgie in oala, turnare continua, laminoare continue de mare productivitate.
Structural, produsele cu prelucrare avansata vor cunoaste o crestere semnificativa in raport cu produsele siderurgice clasice, in concordanta cu cerintele pietei, dar cu conditia realizarii investitiilor asumate de proprietarii unitatilor privatizate. Potrivit studiului academic, productia de tevi din otel va cunoaste o crestere peste media celei a produselor laminate, avand in vedere prognozele favorabile de piata, argumentate de revitalizarea industriilor energetice (petroliere, gaze etc.) romanesti si straine. Pe plan extern, se are in vedere consolidarea pietelor actuale, iar nivelul relativ constant al exportului va fi reprezentat, de asemenea, de produse cu valoare adaugata mare, in raport cu exigentele pietei externe.
Investitii de aproape un miliard de dolari
Sectorul siderurgic necesita importante eforturi investitionale, a caror realizare conditioneaza insasi existenta sectorului. Investitiile din siderurgie sunt deosebit de mari si au termene de recuperare foarte lungi. Astfel, specialistii apreciaza necesitatea unui efort investitional la nivelul intregii siderurgii romanesti de circa 700 milioane de dolari pana in anul 2010, din care aproximativ 120 de milioane sunt necesari pentru proiecte de mediu, iar restul, 580 milioane de dolari, urmeaza a fi alocati pentru retehnologizare. Cele mai mari investitii sunt necesare la SIDEX Galati, 350 milioane de dolari, din care 76 de milioane pentru mediu, si la Siderurgica Hunedoara, de 125 milioane de dolari.
