Sindicatele se dilueaza in politica!

Miscarea sindicala din Romania este tot mai apropiata de mediul politic. -Subordonarea- fata de politic a devenit si mai evidenta in momentul in care fuziunea dintre cele doua confederatii sindicale – CNSLR-Fratia si Blocul National Sindical – nu s-a putut infaptui. Motivul? Unul deloc de neglijat: orientarea politica diferita, dusa dintr-o extrema in alta. Fratia a semnat o intelegere cu partidul aflat la guvernare, in timp ce BNS a ales polul opus, optand pentru partidul- lance impotriva coruptiei, condus de Corneliu Vadim Tudor. Chestiunea este cel putin controversata, avand in vedere ca ruperea aliantei are loc chiar in prag de campanie electorala. Astfel, sfera politicului pare sa puna stapanire pe tot. Relatia sindicat-politica este insa una de azi, de maine. Relatiile confederatiei Fratia cu PSD se perpetueaza inca de acum 10 ani, chiar premierul Nastase insistand pe relatia -apropiata, chiar traditionala- dintre cele doua organizatii. In schimbul acestei colaborari speciale, -care a contribuit decisiv la conturarea unui nou sistem de securitate sociala-, cum le place oficialilor nostri sa spuna, Fratia, prin vocea presedintelui Marius Petcu, a cerut locuri eligibile pe listele parlamentare. Un troc firesc, am putea spune. Ne dati locuri pe liste si actionam in interesele guvernarii! Petcu spera acum sa obtina cel putin trei locuri la Camera Deputatilor, insa decizia finala nu va putea fi aflata decat spre sfarsitul acestei luni, cand se vor afisa listele.

Ca sindicatele nu prea au actionat in interesele oamenilor pe care ii reprezinta dovada este si faptul ca de 15 ani incoace nu a avut loc nici o greva generala, pe nici o ramura de activitate. Si, slava Domnului, amenintarile au fost cu nemiluita! Probabil ca, intre simplele amenintari si punerea lor in practica, jocurile de culise au primat. Pe partea adversa se actioneaza intr-o maniera asemanatoare. Presedintele BNS, Dumitru Costin, a intrat si el in sfera politicului si a semnat cu PRM. Desi Costin a iesit din gratiile Ambasadei SUA, care s-a declarat dezamagita de alianta BNS cu un partid -extremist-, confederatia sindicala pe care o conduce declara recent ca nu va inceta colaborarea cu PRM. Si aici, departe de a fi vorba doar de o simpla colaborare, BNS asteapta in schimbul sprijinului oferit cel putin 15 locuri eligibile pe listele parlamentare. Decizia nu a ramas fara efecte in tabara lui Costin. Afilierea politica a spart Blocul National Sindical, mai multe confederatii de ramura alegand sa se retraga, printre care si sindicatul constructorilor. In plus, BNS este acum mai sarac cu inca 92.000 de membri, din moment ce Uniunea Sindicatelor Functionarilor Publici, condusa de Vasile Marica, a ales sa se autosuspende, declarand ca vrea sa ramana o organizatie independenta. Vocile din interiorul sindicatelor denunta si o oarecare incercare de minimalizare a miscarii, fara a arata cu degetul pe cineva. Insa atata vreme cat confederatiile sindicale vor fi subordonate politicului, va exista o minimalizare. Pentru ca in momentul in care semnezi anumite documente, alegi, implicit, sa actionezi intr-o anumita maniera. Si atunci cine- i vinovat?

Se pare ca miscarea sindicala din Romania are din ce in ce mai mari sanse sa se destrame, lucru deloc imbucurator, daca ne gandim la credibilitatea pe care poate sa o piarda pe plan european. Neintelegerea dintre sindicate a fost demonstrata si la Congresul CNSRL-Fratia, de la sfarsitul saptamanii trecute, cand, desi invitat, liderul Cartel Alfa, Bogdan Iuliu Hossu, nu a aparut. Gest netrecut cu vederea de -colegii- sai, Marius Petcu si Dumitru Costin, care l-au catalogat drept unul -deplasat-. In aceste conditii, atat de invocata solidaritate intre sindicate nu pare a avea un suport real. Mai mult, destramarea unificarii miscarilor sindicale pare sa-i bantuie si pe unii din liderii acestora: -Trebuie ca solidaritatea sa nu ramana doar in sufletul unor nebuni romantici pe care ii simt in jurul meu-, declara Petcu. Nici un cuvant care sa sublinieze necesitatea crearii unei mari organizatii sindicale, ci mai degraba o alunecare pe panta nostalgiei dupa ce-ar fi putut sa fie daca…