Aderarea Romaniei in 2007 cuprinde o serie de avantaje pentru dezvoltarea rurala si pentru locuitorii din acest spatiu, care se pot transforma rapid in dezavantaje daca autoritatile romane nu vor reusi sa raspunda unor serii de provocari majore: identificarea si ierarhizarea prioritatilor nationale de dezvoltare rurala, avand in vedere atat nevoile rurale obiective ale Romaniei, cat si presiunea absorbtiei fondurilor comunitare se arata in cele mai recente studii de resort ale Institutului European din Romania – -Dileme ale europenizarii politicii de dezvoltare rurala- si -Dezvoltarea rurala si reforma agriculturii romanesti-, lansate vineri 1 aprilie.
Potrivit autoarei primului studiu mentionat, Irina Ramniceanu, citata de Euroactiv, -noua reforma a politicii comunitare de dezvoltare rurala, vizand perioada 2007-2013, presupune o serie de imbunatatiri fata de actuala perspectiva financiara (2000-2006). Astfel, arhitectura bugetara va fi mult simplificata. Vor exista un singur canal financiar (Fondul Agricol European pentru Dezvoltare Rurala), un singur document de programare si un set unitar de reguli de gestiune financiara pentru toate masurile de dezvoltare rurala. Totodata, -meniul rural- (lista tuturor masurilor de dezvoltare rurala care beneficiaza de sprijin comunitar) va fi restructurat, facilitandu-se astfel exercitarea optiunilor la nivel national sau regional-. Irina Ramniceanu apreciaza ca aderarea Romaniei in 2007 poate fi privita ca un avantaj din cel putin doua puncte de vedere. Pe de o parte, ar fi ocolit un sistem complicat de implementare a politicii de dezvoltare rurala, in favoarea unui sistem sensibil imbunatatit si apropiat, din punct de vedere al managementului financiar, de unul deja cunoscut, respectiv SAPARD. Pe de alta parte, Romania va avea ocazia sa capitalizeze experienta dobandita pana la acel moment de statele care au aderat in 2004. -Totusi, va ramane in sarcina decidentilor romani sa raspunda unei provocari majore: identificarea si ierarhizarea prioritatilor nationale de dezvoltare rurala, avand in vedere atat nevoile rurale obiective ale Romaniei, cat si presiunea absorbtiei fondurilor comunitare-, mai sustine autoarea studiului.
Activitatile economice alternative, o portita de salvare pentru taranul roman
Al doilea studiu IER, intitulat -Dezvoltarea Rurala si Reforma Agriculturii Romanesti-, trage un semnal de alarma fata de riscurile potentiale care ameninta o integrare reusita si fara probleme a economiei rurale romanesti. Potrivit analizei IER, procesul durabil de restructurare de dupa aderare si implementare a Politicii Agricole Comune pot avea drept rezultat un somaj crescut si saracie la nivelul populatiei rurale, daca guvernul nu va aborda de urgenta problema fundamentala a reducerii fortei de munca excesive din agricultura si a dezvoltarii de activitati economice alternative, precum si, in consecinta, a surselor alternative de venit in zonele rurale. La nivel macroeconomic, situatia actuala a agriculturii romanesti, cu venituri scazute si cu o prea mare contributie a agriculturii la PIB, cauzeaza ingrijorari cu privire la sansele reale ale Romaniei de a trece la euro, dat fiind ca teoria Zonei Monetare Optime (ZMO) prevede ca, pentru a putea avea o moneda comuna, tarile trebuie sa aiba structuri economice similare. La nivel microeconomic, integrarea poate fi periclitata de predominanta relatiilor de tip noncomercial din economia rurala a Romaniei si de cererea redusa pentru consum si investitii pe care acestea o pot genera. In aceste conditii, reforma structurala a agriculturii ar trebui sa aiba ca obiective reducerea numarului de persoane care isi castiga traiul din agricultura si cresterea dimensiunilor fermelor si, drept consecinta, sporirea eficientei agriculturii romanesti, se arata in concluziile acestui studiu.
