Negocierile incheiate de Romania pe marginea capitolului Agricultura au adus o serie de conditionari atat pentru autoritatile romane, dar mai ales pentru producatorii din domeniu, obligatii a caror respectare vizeaza insa pregatirea fermierilor pentru impactul cu economia Uniunii Europene. O agricultura ecologica, bazata pe mentinerea si dezvoltarea unui sistem agricol modern si pe introducerea unor norme de calitate, in care produsele traditionale romanesti vor avea nevoie de recunoasterea UE pentru valorificarea lor pe piata europeana, reprezinta pentru producatorii romani o noutate la care se vor adapta greu, situatie care i-a determinat pe multi sa creada ca aceste negocieri ar fi fost incheiate in dezavantajul lor.
Marius Vulpe
mariusvulpe@curentul.ro
Coroborata cu rezistenta la nou – intotdeauna o constanta in astfel de cazuri -, dar si cu lipsa de informatie, bursa zvonurilor a luat amploare in randul romanilor traitori in mediul rural. Teama acestora fata de perspectiva pierderii propriilor gospodarii dupa aderare, temerea ca nu vor mai putea vinde produsele traditionale pe piata UE, spectrul somajului, disparitia unor soiuri hibride precum zaibarul sau capsunica, faptul ca in cadrul comunitatii europene animalele ar avea nevoie de cercei si pasapoarte la fel ca oamenii sunt doar cateva din zvonurile ce i-au speriat pe producatorii romani.
Subventii pentru producatori
In realitate, Politica Agricola Comuna nu este destinata gospodariilor de subzistenta, in care produsele sunt valorificate pentru consumul propriu al familiei, ci fermelor care produc pentru piata. O situatie mai speciala se regaseste in cazul fermelor de semisubzistenta – ce produc atat pentru consumul familiei, cat si pentru piata, aproape trei miliarde de euro fiind alocate prin PAC pentru stimularea si dezvoltarea acestora. Pe de alta parte, scaderea continua a numarului de oameni angajati in agricultura in Europa s-a datorat nevoii de rentabilizare a acestui sector, in PAC neexistand limitari ale numarului de persoane care pot munci in domeniul agricol.
Zaibarul si capsunica, doar pentru uz familial
In domeniul valorificarii pe piata europeana a propriilor produse, la negocieri s-a obtinut recunoasterea intregii suprafete de vie, fiind interzise doar anumite tipuri de vii hibride pentru incurajarea cultivarii de soiuri nobile. In cazul Romaniei s-a decis ca numai 30.000 ha sa fie inlocuite pana la sfarsitul lui 2015. De altfel, zaibarul si capsunica si celelalte soiuri hibride vor putea fi cultivate in continuare de catre tarani pe suprafete mai mici de 0,1 ha, daca se produce pentru consumul familial, si nu pentru comercializare. UE a recunoscut denumirile de origine si geografice pentru mai multe tipuri de bauturi (palinca, tuica, horinca, turt), iaurt, cas, branza, cascaval, magiun, carnati, placinta, covrigi etc. Totodata, s-a obtinut o pasuire de la normele sanitar-veterinare comunitare, pentru producerea prin mijloace si tehnologii traditionale a aproape 60 de tipuri de branza si produse lactate de vaca, oaie, capra si bivolita, produse prin tehnologii traditionale, lasandu-se mana libera pentru inregistrarea altor marci pana la data aderarii.
Cipurile, la concurenta cu metodele traditionale
Procedura implementarii microcipurilor are darul de a-i speria pe fermierii crescatori de animale. In fapt, aceasta se vrea a fi o metoda de identificare si de urmarire a starii de sanatate si a traseului animalului pentru siguranta alimentara a consumatorilor. In prezent, identificarea electronica si pasapoartele pentru export se aplica doar in cazul cailor, dar probabil UE va extinde aceasta procedura si la alte animale. De mentionat ca fara respectarea acestor conditii, agricultorii romani nu vor putea primi subventii de la UE. De asemenea, taierea animalelor pentru larg consum prevede respectarea conditiilor de igiena (taierea in abatoare), in timp ce obiceiurile traditionale ale taierii porcului de Craciun si mielului de Paste nu vor disparea, dar va trebui sa se tina cont de normele de ingrijire a animalelor, urmand ca dupa aderare sa se gaseasca forme mai blande de sacrificare.
