Dintre toate zicerile romanesti care se potriveau imprejurarii in discutie, am ales-o probabil pe cea mai putin rautacioasa – -a facut-o de bacanie!- – pentru a descrie situatia careia i s-a expuns dl Stolojan iesind, pe la televiziuni si radiouri, dupa o perioada de dormitare politica, sa-si spuna angoasele si sa revendice, pe baza acestora, presedintia PNL, pe care pretinde ca i-a uzurpat-o dl Tariceanu, si sa-si anunte si disponibilitatea de a fi chiar premier, desigur tot in locul dl Tariceanu! Demersul, care seamana ca doua picaturi de apa cu cel, care l-a prefatat, al dlui Basescu, l-a pus pe dl Stolojan intr-o situatie mai mult decat jenanta. Leul Stolojan, neinfricatul si intransigentul Stolojan, solutia de schimb a Romaniei pentru situatii-limita, s-a pus intr-o postura derizorie. S-a pus, pentru ca, indiferent de ceea ce vor altii, mai trebuie sa accepti si tu paupsareala! -Leului cazut in balta, spune un proverb sanscrit, ii sar si broastele in cap-. Si de aici inainte, cu o eticheta schimbata fata de cea de pana acum va ramane dl Stolojan, chiar daca planul dlui Basescu v-a reusi, iar dl Stolojan, in urma provocarii unei caderi a guvernului Tariceanu in parlament, v-a deveni premier. Eticheta schimbata, pentru ca acela ce considera ca i s-a uzurpat tronul incearca sa-l redobandeasca prin lupta pe terenul uzurpatorului, si nu prin lamentari si cerseli de demnitati la televiziune. Oricum, nu cred ca asta le place romanilor, in orice fel i-am considera pe acestia! O dovedeste chiar exemplul dlui Basescu, a carui audienta este determinata, probabil inainte de toate, tocmai de impresia de luptator pe care o lasa.
Am avut prilejul sa scriu de dl Stolojan de nenumarate ori in perioada ultimilor 15 ani. Am refuzat sa cred, in ciuda detractorilor sai, ca dl Stolojan a bagat mana la cascaval. Si apreciez in continuare ca faptul ca n-a facut-o este unul din atuurile puternice ale dlui Stolojan. Am vazut, fara ezitare, in dl Stolojan un om de o seriozitate (i-am spus-o de cateva ori fara inconjur) neromaneasca. Calator asiduu prin munti, am intalnit atatia cabanieri din locuri unde numai cu piciorul se poate ajunge care mi-au spus: stiti, pe aici a fost si dl Stolojan! Asa ca, pentru mine, dl Stolojan, mai mult decat finantistul de rigoare si fostul prim-ministru care a pus o anumita ordine intr-o tara ravasita la inceputul tranzitiei, era un om de munte, ceva care exista mai rar! Poate de aceea situatia careia a incuviintat sa i se expuna dl Stolojan a fost o deceptie greu resimtita. Chiar sa nu mai existe nici un reper?!
Frapant, aproape incredibil, a fost faptul ca ceea ce pana la urma a constituit o pledoarie a domniei sale pentru o cadere a cabinetului Tariceanu nu s-a bazat pe o analiza consistenta a rezultatelor economice ale gestiunii guvernamentale. Ma asteptam ca, daca tot s-a decis sa iasa in public si sa ceara schimbarea guvernului, finantistul Stolojan sa disece prestatia economica a cabinetului Tariceanu si sa-l faca praf daca merita! Nimic din toate acestea! Desi, daca e sa fim drepti, cursul economiei din prezent este mai prost decat in urma cu un an si jumatate, cand actuala guvernare a preluat carma!
Nu este locul aici pentru o analiza cuprinzatoare. Dar dl Stolojan nu poate sa nu realizeze ca, in plan economic, actuala guvernare n-a reusit sa faca mai nimic. Singura circumstanta atenuanta a fost ca a avut ghinionul inundatiilor. Care sunt realizarile? Doar cativa kilometri de autostrada, un sistem de educatie complet bulversat, o reforma in sanatate despre care nu se stie ce va aduce de fapt, o actiune de recorelare a pensiilor neinspirata, caci era de presupus ca avea sa fie costisitoare fara sa se incheie cu ceva pentru cei multi (poate mult mai folositoare ar fi fost utilizarea banilor cheltuiti pentru cresterea pensiilor mici). Toata politica economica a guvernului s-a centrat pe introducerea cotei unice si, pentru ca lucrurile n-au iesit cum se crezuse, totul a degenerat intr-o lupta disperata pentru ca nu cumva, prin majorarea nivelului cotei unice sau al TVA, sa se ajunga la interpretari cu privire la un esec general al demersului. Astfel, politica economica nu numai ca s-a focalizat pe cota unica, dar s-a si rezumat la cota unica. Cu consecinte foarte negative pentru economie. Cota unica a fortat consumul, intr-o perioada deja de tensionare a acestuia, conditii in care consumul, negasind productie interna, s-a dus in import. Problemele grave ale Romaniei s-au mutat in deficitul extern. Pentru a nu mari vreun impozit principal cu care sa combata inflamarea cererii interne, guvernul a lasat singura Banca Nationala sa se lupte si cu inflatia, si cu deficitul extern, ceea ce, din punctul de vedere al mijloacelor la dispozitia bancii centrale, presupune masuri opozite. Intr-un an si jumatate, cresterea economica a scazut sever, in ciuda investitiilor externe, si, mai ales, s-a degradat substantial din punct de vedere calitativ, devenind intr-o prea mare masura o crestere economica bazata pe import. Daca tendintele proiectate de Comisia de la Bruxelles se vor adeveri, economia, cu deficite bugetare si externe nefinantabile, se poate indrepta spre o criza.
Erau multe de discutat despre gestiunea economica guvernamentala. Nimic insa din toate acestea in rechizitoriul facut de dl Stolojan, desi acestea sunt problemele reale si importante ale tarii si de acestea este legata agenda oamenilor. Din pacate, dl Stolojan s-a luptat cu dl Tariceanu & Co. Si chiar mai rau, de fapt cu problemele pe care dansul le are cu dl Tariceanu! Sunt convins ca oamenii au lacrimat mai mult decat dl Basescu atunci cand, in urma cu vreo doi ani, dl Stolojan a declarat ca, din motive de sanatate, este nevoit sa se retraga din politica. Dupa cum sunt convins ca oamenii au fost trup si suflet alaturi de dl Basescu la incercarea prin care acesta a trecut acum cateva zile. Dar nu sunt convins deloc ca intereseaza pe cineva, dintre oamenii de rand, supararile dlor Basescu si Stolojan pe PNL si dl Tariceanu.
