Numai la nivelul anilor 2002-2003, valoarea avansurilor nerecuperate, acordate ca subventii producatorilor agricoli din sectorul vegetal si care nu au fost folosite in acest scop, se ridica la 80 miliarde de lei, adica peste un sfert din totalul sumelor acordate in avans.
Un raport dat publicitatii de Curtea de Conturi a Romaniei si avand la baza constatarile auditului cu tema -Performanta sistemului de sprijin acordat din bugetul de stat producatorilor agricoli- s-a soldat cu concluzii dintre cele mai amare cu putinta. Fara a fi total lipsite de performanta, rezultatele celor cinci programe destinate finantarii agriculturii, care au facut obiectul raportului Curtii de Conturi, sunt puse sub semnul intrebarii ca urmare a problemelor grave pe care le-au generat. Printre acestea – imposibilitatea recuperarii avansurilor acordate producatorilor care nu au folosit banii pentru destinatiile prevazute si dublarea preturilor la tractoare si utilaje agricole.
Curtea de Conturi a analizat evolutia a cinci progame de sprijin aferente unor activitati importante ca pondere in agricultura romaneasca, cu grad semnificativ de impact asupra producatorilor agricoli si care au presupus un efort financiar considerabil din partea statului.
Cele cinci programe analizate au fost cele destinate producatorilor agricoli si prestatorilor de servicii in agricultura pentru achizitionarea de tractoare, combine, masini si utilaje agricole, instalatii de irigat, pentru productia din sectorul vegetal, pentru ajutoarele in ingrasaminte chimice, pentru sprijinul producatorilor de lapte si cel acordat producatorilor de carne.
La toate programele, Curtea de Conturi a constatat ca -fundamentarea necesarului de fonduri nu a fost intotdeauna precedata de studii si analize ale situatiilor obiective din teren, in unele cazuri predominand dispozitiile administrative corelate cu posibilitatile bugetare existente-. Cu alte cuvinte, nu au fost gasite in toate cazurile elemente care sa justifice prioritatile de acordare a sumelor si nici chiar a declansarii programului respectiv.
In ceea ce priveste decontarea sumelor, platile au fost -aglomerate- spre finalul fiecarui an, fiind practicate transferurile pentru anii urmatori, fapt care a diminuat eficienta programelor. Personalul implicat in controlarea modului in care au fost cheltuiti banii a fost mult prea redus. In plus, legislatia existenta nu a definit si nici nu a prevazut necesitatea calculului unor indicatori de performanta, care sa dea masura reala a rezultatelor obtinute.
Sumele platite in avans nu au mai fost recuperate
Pe parcursul derularii programului de achizitionare a tractoarelor si uilajelor agricole s-a constatat -majorarea preturilor practicate de productorii de utilaje-, generata mai ales prin limitarea furnizorilor la producatorii interni. Asfel, in judetul Bistrita Nasaud, pretul tractorului de 45 de cai putere a crescut cu 109,6% in anul 2003 fata de 2001, iar al celui de 65 de cai putere cu 219,3%, in acelasi interval de timp. Cresteri nejustificate au fost inregistrate si in judetul Teleorman, unde pretul tractoarelor achizitionate de la SC Tractorul Brasov a fost mai mare cu 56,63% in perioada septembrie 2002 – decembrie 2003. Cresterile de pret nu au reflectat o miscare similara in ceea ce priveste calitatea produselor, expertii Curtii de Conturi remarcand fiabilitatea scazuta a tractoarelor si raportul performanta/pret – net dezavantajos.
Sub semnul intrebarii sunt si perioadele mari de asteptare generate de aplicarea principiului valabil pentru toate judetele – -primul venit, primul servit-.
In cazul programului de sprijin pentru producatorii agricoli din sectorul vegetal, la acordarea catre beneficiari a avansului de 30% din sprijinul direct pe productia marfa obtinuta, nu s-au asigurat garantii reale si, ca urmare, au existat cazuri semnificative in care nu s-a putut recupera valoarea avansului. La nivelul anilor 2002-2003, valoarea totala a avansurilor nerecuperate a fost de 80 miliarde de lei, peste un sfert din avansurile acordate. Mai mult, lipsa obiectului sechestrului a condus la litigii interminabile intre beneficiari si directiile agricole.
