La aproape jumatatea traseului parcurs catre implinirea visului european de a transforma economia Uniunii in cea mai competitiva din lume pana in 2010, Centrul londonez pentru Reforma Economica (CRE) evidentiaza Suedia ca cel mai bun -elev- al clubului celor 25, in timp ce Italia este -repetentul- clasei. Tarile nordice se remarca prin cele mai bune rezultate, iar Estonia este liderul -mezinelor- intrate in spatiul comunitar in valul de extindere de la 1 mai 2004.
Ca o dovada in plus ca noilor state membre ale UE le merge din ce in ce mai bine, dupa aderarea la teritoriul comunitar, -Tabela de scor Lisabona- realizata de CRE claseaza cele 25 de tari, plus Romania si Bulgaria, in functie de progresele realizate pentru atingerea obiectivelor din Agenda Lisabona. Raportul concluzioneaza ca -este greu de numit un <repetent>, in conditiile in care nici o tara membra nu a avut un comportament economic total negativ-, insa Italia se remarca drept cel mai slab -elev al clasei-, dat fiind ca economia ei reprezinta un -solid motiv de ingrijorare-. Guvernul de la Roma a ratat sansa de a introduce reformele atat de necesare in prima jumatate a decadei, in timp ce cresterea economica si productivitatea sunt -triste-. Totusi, la polul opus Italiei se situeaza Suedia, -eroul de necontestat al primilor cinci ani ai programului Lisabona-. Suedia, Danemarca si Finlanda, cele trei nordice, -au egalat sau chiar devansat Statele Unite, in mod regulat, in ceea ce priveste competitivitatea globala-, fiind -economii de clasa mondiala-, alaturi de Marea Britanie, Olanda si Austria.
Surpriza clasamentului o reprezinta insa Estonia, prima dintre cele 10 -mezine- europene, care devanseaza clar multe dintre statele -vechii- Europe, datorita sarguintei de care a dat dovada in aplicarea reformelor.
Cu toate acestea, raportul CRE scoate in evidenta o imagine deplorabila a progreselor inregistrate in reforma economica si acorda UE calificativul C, obiectivul Lisabona fiind in prezent -jenant-, in conditiile in care Uniunea continua sa regreseze, in comparatie cu SUA, si este tot mai amenintata de economiile asiatice. Totusi, exista si raze de speranta, motive de optimism moderat, in cea de a doua jumatate a perioadei-tinta. Multe dintre beneficiile reformelor implementate deja nu au fost resimtite in macroeconomie, astfel ca performantele ar trebui sa se faca simtite catre 2010, iar Comisia UE a transformat Agenda Lisabona in -prioritatea politica numarul unu-.
