Atmosfera de sarbatoare a Zilei Internationale a Cooperatiei – eveniment inscris in agenda ONU inca de acum 10 ani – era cat pe-aci sa fie poluata, in Romania, de diversele mesaje guvernamentale adresate cooperatorilor. Cum altfel decat -agent poluant- ar putea fi calificat anuntul ca guvernul -sprijina restructurarea cooperatiei-, facut public chiar in ziua festiva, dupa ce, de mai bine de un an, cooperatorii sunt pusi in fata pericolului nationalizarii prin -restructurare- a proprietatilor lor? Culmea, mesajul cu pricina a fost rostit taman de catre reprezentantii Agentiei pentru IMM si Cooperatie – institutie care, de fapt, a initiat bolnaviciosul proiect de lege ce impune reorganizarea sistemului cooperatist astfel incat acesta sa intre sub controlul guvernului.
E nevoie de mult tupeu, nu-i asa, sa le transmiti cooperatorilor, chiar de ziua lor, ca unul dintre cele mai negre cosmaruri prin care trec e departe de a lua sfarsit… Ba, mai mult decat atat, unii oficiali au dat dovada de o lipsa totala a cunostintelor elementare privind modul in care se organizeaza si functioneaza unitatile cooperatiste si asociatiile acestora, reprosandu-le cooperatorilor ca, in anul care a trecut, s-ar fi multumit cu o rata foarte mica a rentabilitatii. Or, specificul cooperativelor consta tocmai in faptul ca, in acest domeniu, omul si intrajutorarea umana au intaietate in fata capitalului si a profitului. Iar proprietatea cooperatista are doua laturi, una divizibila, care se imparte intre membrii cooperatori, si una indivizibila, pe care o administreaza asociatiile lor. -Reorganizarea- acestora din urma (ceea ce se incearca prin noul proiect de lege), adica -restructurarea- de care au vorbit guvernantii chiar de Ziua Internationala Cooperatiei, inseamna ramanerea fara proprietar a unui patrimoniu cu o valoare de ordinul miilor de miliarde, format din averile puse mana de la mana de catre cooperatorii romani timp de mai bine de 100 de ani. Si ce asteapta cei pusi pe capatuiala altceva decat ca o proprietate sa ramana fara stapan, fie si numai pentru o scurta perioada? Mai ales ca, in cazul proprietatilor cooperatiste, acestea nu inseamna orice fel de cladiri, parasite sau situate pe aiurea, ci sunt hanuri, hoteluri, popasuri si spatii comerciale amplasate in zonele centrale ale localitatilor ori ale celor mai pitoresti statiuni si locatii turistice, iar spatiile cu destinatie de productie sunt dotate cu utilaje si echipamente dintre cele mai moderne. Ei, ce ziceti, pentru asemenea comori merita sa mergi cu cinismul pana intr-acolo incat, chiar atunci cand cooperatorii isi aniverseaza ziua, sa le amintesti de -restructurare-?
In viziunea unora, merita. Ca dovada ca e asa, dupa ce au dat citire acelor cuvinte otravite, invaluite in namolul dulceag al diplomatiei de conjunctura, reprezentantii autoritatilor au disparut fara urma, ca sa nu mai auda eventualele replici venite din partea cooperatorilor. Ei si-au spus -poezia- si s-au retras, dovedind inca o data cat de eficient este monologul atunci cand trebuie sa eviti intrebarile incomode.
In sfarsit, bine au facut plecand inainte de vreme, pentru ca, daca ramaneau la masa discutiilor, n-ar fi reusit decat sa transforme Ziua Cooperatiei intr-un nou prilej de confruntari absurde pe marginea unei teme care oricum nu poate fi pusa in discutie: proprietatea cooperatista este proprietate privat-colectiva si nimeni nu are dreptul sa o -restructureze-, indiferent de interesele ce roiesc in jurul ei.
